Gigi, al treilea!

Credem ca semnul exclamarii îsi are rostul cu vârf si îndesat,
câta vreme „oierul din Pipera” a ajuns sa surclaseze premierul
tarii, pe liderul celui mai important partid de opozitie si pe tribunul poporului,
C.V. Tudor. Cum sa ne explicam acest salt, pe cât de spectaculos pe atât
de surprinzator?

Explozia de simpatie de care se bucura azi Gigi Becali este legata, indiscutabil,
de Steaua, de performantele clubului patronat de acesta. Primavara europeana
l-a scos în prim-plan si pe Becali, nu doar echipa. Cumulat, au fost zile
când Gigi Becali a stat ore întregi pe „sticla” televizoarelor,
pe toate posturile nationale. O asemenea prezenta si un asemenea context nu
pot ramâne fara consecinte favorabile latifundiarului Becali.

Dar fotbalul nu explica totul. Gigi Becali i-a cucerit pe multi români
cu gesturile de caritate si cu parada religiozitatii sale. Sa nu uitam ca acest
om a construit singur un sat întreg pentru sinistrati, ca ajuta în
dreapta si-n stânga, nu are arici la buzunar, ridica biserici si contribuie
la ridicarea acestora. Relatia sa cu Dumnezeu, oricât de indecent ne este
ea prezentata, nu ramâne fara efect asupra multimilor. Prin urmare, Becali
a punctat serios si la acest capitol.

 

Peste toate, mai este ceva. Gigi Becali i-a „furat” lui Vadim discursul
electoral. Se anunta si el un justitiar necrutator cu cei corupti, critica guvernul
si premierul etc., dar o face având în mâna sa doua atuuri,
pe care Vadim nu le are: unu, foloseste un limbaj mai simplu, mai direct, mai
accesibil si, doi, el îsi vâra mâna în buzunar, spre
deosebire de liderul PRM care nu prea are cu ce se lauda la acest capitol. Un
asemenea discurs prinde repede într-o tara în care majoritatea populatiei
este nemultumita de guvernare, de felul în care traieste, de coruptia
din jur, de demagogia politicienilor.

În fine, pentru a ajunge la 31 la suta încredere din partea electoratului,
Gigi Becali a cheltuit enorm. Din intuitie ori sfatuit. Oricum ar fi, roadele
se vad, banii au produs deja, iar produsul este vandabil, oricât ne-am
mira, si are „piata de desfacere”.

Tristan Mihuta