Înţepenit

Cu alte cuvinte ce trebuie facut ca dintr-un guvern mare, ineficient si scump
sa obtii un „ guvern mic, eficient si ieftin” cum si-l doreste PD.
Teoretic pare simplu. Fara nici un efort din actualul Guvern poti obtine nu
doua, ci chiar trei guverne mai mici.

Desigur, ramâne de vazut daca simpla schimbare de masura, de la XXL la
S aduce si plusul de eficienta scontat, dar asta-i alta problema. Evident, fiind
o chestiune sensibila, ca orice situatie care poate modifica echilibrul puterii,
nu se putea sa nu apara cel putin patru pareri deosebite asupra oportunitatii,
modalitatii de aplicare si scopului urmarit.

Pentru PD, care se simte într-o forma evidenta de când presedintele
se simte si el mai bine, solutia este: 15+1 (cincisprezece ministere si un premier).
Vicepremierii nu se justifica, ministrii delegati pot fi facuti secretari de
stat. Liberalii vad diferit problema.

Secunzii premierului asigura stabilitatea coalitiei si, deci, a Guvernului,
doi dintre ministri delegati sunt ai PNL si-s buni. În plus, „ stufos”
cum este Guvernul nu-i chiar rau si-i „vine bine” lui Tariceanu.
Pentru PC restructurarea e fezabila doar de la vicepremieri la vale. Dupa ce
presedintele Dan Voiculescu a renuntat la toate afacerile sale pentru a deveni„
un om normal” si a fost nominalizat pentru functia tocmai eliberata de
Copos din motive de Cod Fiscal/Penal este normal sa conceapa restructurarea
doar de la sine-n jos.

Cât despre UDMR acesta nu crede ca o modificare esentiala a schemei poate
si are rost sa fie facuta. În consecinta, orice discutie serioasa asupra
remanierii nu are alta sansa decât a fi amânata sine die. Ori, cum
spunea secretarul general al PNL, „o restructurare reala a guvernului
ar trebui sa aiba loc dupa raportul de tara din septembrie”. O modificare
pe ici pe colo se va face totusi macar pentru a salva aparentele.

Câtiva secretari de stat, câteva agentii din puzderia care exista
vor fi restructurate. Dar nu mai mult de o treime. Pentru ca, vorba lui Trahanache
„ nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si
iar enteresul”. Nici nu mai are rost sa ne întrebam al cui.

Doru Sava