Se prea poate să fie aşa, având în vedere faptul că de atâţia ani Germania ne interzice accesul în spaţiul Schengen, cu toate că demult am îndeplinit toate condiţiile necesare. Guvernele lui Băsescu şi Boc-s-au făcut preş la picioarele fuhrerului, şi-au bătut joc de români, folosindu-i pe post de cobai la comanda lui Merkel, însă, cu toate acestea, România nu a primit nimic din ceea ce i se cuvenea. Situaţia s-a înrăutăţit şi mai mult după ce PPE a pierdut guvernarea României, mai ales că Victor Ponta nu a acceptat, precum Băsescu, poziţia de lacheu, ci a încercat să ne ridice în picioare, să nu mai cedăm gratuit toată economia şi resursele, în speranţa că mai marii Comisiei Europene se vor îndupleca să ne arunce câte un oscior din hălcile de carne pe care ni le-au luat cu largul concurs al borfaşilor cocoţaţi la putere.

Se pare că preşedintele neamţ al României, Klaus Iohannis, este decis să meargă până în pânzele albe cu Germania, să asculte orbeşte tot ce i se porunceşte, chiar dacă pânzele albe vor însemna, de fapt, giulgiul de înmormântare al României. Pe zi ce trece, Franţa şi celelalte ţări puternice din UE dau semne că nu mai acceptă ce le dictează Angela Merkel, că nu o mai recunosc nici pe ea, nici Germania, drept şef suprem al Uniunii Europene. Pe Iohannis nu-l interesează asta, el pare să fie doar un neamţ care vrea să menţină România pe post de valet al Germaniei, în speranţa că aceasta îl va menţine pe el la putere. Poate- Dă, Doamne- că mă înşel, poate că neamţul chiar crede că, dacă este obedient până la slugărnicie, va obţine pentru România schimbarea posturii de slugă cu cea de aliat.

Există mici detalii care par neimportante, dar dacă le analizezi cu atenţie, ele îţi relevă tabloul. A doua zi după instalarea Guvernului Cioloş, preşedintele a refuzat să promulge spre reexaminare o lege privind comercializarea laptelui matern. De ce, explică el însuşi : legea nu respectă întrutotul prevederile UE în acest domeniu. Or, insistă el, toate legile ţărilor din UE trebuie să fie în concordanţă cu prevederile europene, chiar dacă acestea dezavantajează ţările în cauză. Ce contează că România are resurse proprii pentru acoperirea în întregime a acestui sector, Uniunea Europeană a decis cine deţine monopolul asupra acestei uriaşe afaceri financiare. Asta, ca să nu mai avem dubii asupra politicilor pe care le va implementa Guvernul alcătuit de către Comisia Europeană. În acest timp, Ungaria, Polonia şi alte ţări demonstrează că le doare în cot de ţipetele celor de la Bruxelles atunci când este vorba despre interesul naţional, iar Germania nu are ce să le facă. Încă mai am un fir de speranţă, poate absurd, că, totuşi, oamenii paraşutaţi de către Comisia Europeană la Palatul Victoria s-au molipsit, la fostul loc de muncă, de demnitate, conştiinţă şi un pic de curaj.

„Speră Iohannis că obedienţa va schimba statutul României, sau îl interesează să rămînem o colonie bună de muls şi o piaţă de desfacere?”