La voia întâmplării

Pohta ce-a pohtit Traian Băsescu – un guvern care să fie al său şi care să fie susţinut în Parlament de o majoritate solidă – se împlinea pe seama unei alianţe care, dacă nu era monstruoasă, sigur era una contra naturii. A fost, în cele din urmă, primul cabinet de după 1989 trântit de o moţiune de cenzură. A mai fost, după părerea multora, unul dintre cele mai slabe guverne postrevoluţionare, dacă nu cel mai puţin performant. Iar despre Emil Boc s-a spus că a fost cel mai slab premier al „erei noi”.

 Zilele acestea se zămisleşte o altă echipă guvernamentală. Cu acelaşi Boc, imaginea fidelităţii topite umilitor în obedienţă faţă de Traian Băsescu. Printre miniştrii de bază, aceiaşi perdanţi în bătălia cu efectele crizei – Videanu, Berceanu, Udrea, Blaga, Predoiu… Acestea fiind datele, câte speranţe putem investi în Cabinetul Boc IV? Puţine, ca să nu spun că niciuna. Acest guvern are o susţinere parlamentară extrem de fragilă. În plus, îi lipseşte o minte strălucită, capabilă să tragă echipa prin hăţişurile crizei.

 Am scăpat de novicele Pogea, la Finanţe, dar despre Vlădescu se spune doar că nu e mai slab decât Pogea, nicidecum că ar fi un mare finanţist. Economia e tot pe mâna lui Videanu, iar Transporturile rămân în seama aceluiaşi Berceanu, cel care n-a făcut mai nimic pentru infrastrustură, pentru autostrăzi, fiind descalificat până şi de ninsorile căzute săptămâna trecută. Năbădăioasei Elena Udrea, Moşul de la Cotroceni i-a umplut sacul cu daruri, iar la Turism i-a adăugat şi Dezvoltarea Regională, încât va sta călare, după cum i-a dorit sufleţelul, pe un purcoi de bani. Bani de la buget, se înţelege, numai buni de tocat.

 Aşadar, fără a mai dezvolta subiectul, la ce să ne aşteptăm de la Cabinetul Boc IV? Cel mai înţelept ar fi să nu ne punem nădejdea în el. Pentru că aşa cum ne-a anunţat deja preşedintele Băsescu, nici dumnealui, nici Guvernul nu şi-au propus să scoată ţara din criza. În consecinţă, toată nădejdea să ne-o punem în Dumnezeu, rugându-L să sufle peste ţară şi să alunge criza care ne sufocă. Cum ar veni, boala să treacă de la sine.

T.M.