Continuăm și astăzi cu câteva verbe care pun probleme în conjugare.

Să dea, să ia, să stea, să bea, nu să deie, să ieie, să steie, să beie

Unele dintre aceste forme sunt considerate populare, regionale, dar forma literară este cea indicată. „Vrea să dea la Drept.”; „Spune-i să ia tramvaiul 18.”; „Nu mai trebuie să stea singur, că începe iar să bea.” Trebuie precizat că sunt tolerate, în schimb, formele fără să: „Steie acolo, decât să mă bată la cap.”, după modelul „Meargă, dacă n-are ce face.”

Ei miros, (el, ei) să miroasă, nu ei miroase sau (el, ei) să miroase

Verbul a mirosi are la indicativ prezent, persoana a III-a plural forma (ei) miros, altă variantă fiind considerată o abatere, un dezacord, iar pentru conjunctiv prezent, persoana a III-a singular și plural avem să miroasă: „Venind de la plimbare, copiii miros a aer proaspăt.”; „Max, câinele nostru, trebuie să miroasă pe oricine intră în casă.” La indicativ prezent însă, la persoana a III-a singular, corect este (ea) miroase: „Magda miroase bine.”

(El) așază, nu (El) așează

În cazul acestui verb, greșeala se produce prin analogie cu alte verbe sau chiar cu substantivul greșeală. Trebuie precizat că în cazul în care ș sau j sunt în interiorul rădăcinii cuvântului, atunci vom scrie sau vom pronunța a, nu ea sau ia. Altfel spus, e din cuvântul a așeza nu alternează cu ea când conjugăm verbul: nu vom avea (el) așează, ci (el) așază. „Se așază mereu pe locul de lângă fereastră.”. Aceeași explicație este valabilă și pentru verbul a înșela: „Este o vreme care te înșală.”, nu „Este o vreme care te înșeală.”. Substantivul amintit, greșeală, este corect scris astfel, pentru că este un cuvânt derivat, format cu ajutorul sufixului -eală.

Voiam, nu vroiam

Verbul a voi este conjugat la indicativ imperfect greșit: eu vroiam, tu vroiai, el vroia. Greșeala se produce plecând de la un fenomen lingvistic numit contaminare, vorbitorul amestecând, în flexiune, formele celor două verbe: a vrea și a voi, gândindu-se, probabil, că formele de imperfect eu vream, tu vreai, el vrea sunt incorecte. Conjugarea corectă la imperfect a verbului a voi este eu voiam, tu voiai, el voia, noi voiam, voi voiați, ei voiau: „Voiam să îți vorbesc.”.

Eu să usuc, nu eu să usc

Având în minte noi să uscăm, vorbitorii folosesc și pentru persoana I singular forma eu să usc, neconformă cu ceea ce indică DOOM2. Lucrarea amintită înregistrează forma eu să usuc: „Vreau să îmi usuc părul înainte de a ieși.” Unii lingviști consideră regionale formele usc, uști, uscă

Mă perie, nu mă periază

„Nu vreau să mă perieze, vreau adevărul.” Verbul a peria se conjugă corect la indicativ prezent eu perii, tu perii, el perie etc., nu eu periez, tu periezi, el periază. Enunțul corect este: „Nu vreau să mă perie, vreau adevărul.” De altminteri, există verbe de conjugarea I care au la acest timp terminația -ez, în timp ce altele nu au în flexiune această terminație și de aici apare greșeala. Să se compare (el) abordează, decernează, subliniază cu sperie, zgârie, toate, forme corecte.