Machiavelismul nu moare

Că urmăresc un succes electoral cât mai consistent nu este ceva nefiresc. La urma urmei, aceasta şi este raţiunea de a fi a unui partid: să câştige alegerile şi să preia puterea, să guverneze, singur ori în alianţă.

Prin urmare, faptul că partidele urmăresc să câştige apropiatele alegeri nu este de condamnat. Altceva mi se pare mai puţin firesc şi, poate, chiar lipsit de fair-play. Anume, modul în care se urmăreşte succesul. Constatând, în urma „localelor”, că unii politicieni se bucură de multă încredere în rândul comunităţilor locale, că au fost aleşi primari din primul tur de scrutin, surclasându-şi net adversarii, unii îşi construiesc strategia pentru alegerile parlamentare exploatând încrederea pe care au investit-o cetăţenii în cei aleşi în fruntea respectivelor comunităţi.

Concret, PD-L Arad, aruncă în confruntarea electorală din toamnă, primarul din Pecica, Iustin Cionca, pe cel de la Sebiş, Gheorghe Feieş, pe viceprimarul Aradului, Ovidiu Marian etc. Este greu de anticipat, deocamdată, cum va reacţiona electoratul din zonele respective. Ce atitudine va avea când va constata că a dat votul celui pe care îl considera cel mai potrivit să gospodărească oraşul, iar acum, după doar câteva luni, primarul este pe cale să-l abandoneze. Nu putem şti nici cât de dispuşi vor fi aceeaşi alegători să se lase folosiţi precum o maşină de vot inconştientă, care merge pe mâna aceloraşi oameni, indiferent ce intenţii, ce aspiraţii au aceştia, indiferent dacă le sunt fideli ori ba.

Sigur că partidele îşi alcătuiesc strategia în funcţie de interesele lor imediate. Vorbim mereu de acelaşi principiu machiavelic al scopului care scuză mijloacele folosite pentru atingerea sa. În cazul de faţă, se contează pe încrederea şi simpatia unor cetăţeni faţă de primarii respectivi, ceea ce ar putea fi o garanţie pentru câştigarea unor mandate de parlamentar în colegiile respective, dar sunt complet ignorate interesele comunităţile locale, faptul că acestea vor fi private de dreptul de-a avea în fruntea lor omul cel mai potrivit. Într-un cuvânt, mi se pare că avem de-a face cu un trafic de încredere, şi chiar cu un abuz faţă de încrederea, de opţiunea exprimată, la un moment dat, de cetăţeni.

T.M.