Mai mare ruşinea!

Nu lucruri de doi bani, ci dintre acelea serioase, grele, pentru care e nevoie de milioane de euro. Unele sunt deja schiţate, pentru altele s-a apelat deja la împrumuturi împovărătoare, numai că de început nu s-a început nimic. În toamna aceasta trebuia să intre în lucru reabilitarea arterei principale a Aradului, respectiv Bulevardul Revoluţiei, cu tronsoanele Aurel Vlaicu şi cel din Aradul Nou, spre Timişoara. Intenţiile anunţate cetăţenilor au rămas vorbe în vânt. Aşa că, poate, la anul.

Acaparat de mirajul megaproiectelor, de obiective pe alocuri faraonice, primarul Gheorghe Falcă vădeşte, cum spuneam, un imens dispreţ pentru lucruri de doi bani, cum ar fi, ca să exemplificăm, ridicarea Monumentului Marii Uniri. În doi ani şi patru luni, edilul şef al Aradului nu s-a învrednicit nici măcar să aleagă, să stabilească locul în care ar urma, eventual, să fie amplasat monumentul cu pricina. Aşa că rămâne fără subiect lansarea concursului pentru proiect şi, cu atât mai mult, chestiunea finanţării, atragerii de resurse financiare, realizarea monumentului.

Dacă primarul nostru n-are cultivat sentimentul de respect pentru trecutul istoric al poporului său, pentru jertfa înaintaşilor ca România să nu piară de pe harta lumii, ci, dimpotrivă, să fiinţeze ca stat puternic, de sine stătător, am fi zis că e treaba dumisale. Nu este însă doar o problemă a sa din clipa în care a devenit primar peste Arad, poziţie din care trebuie să asculte voinţa comunităţii care l-a ridicat pentru a o reprezenta cum se cuvine.

Chiar dacă nu-i pasă şi nu-i face plăcere, primarul nostru ar trebui măcară să-i „îngâne” pe alţii, să ia pildă de la cultul maghiarilor pentru monumente, pentru tot ce poate aminti de vreo urmă a trecerii lor prin istorie. Fiindcă, mâine-poimâine, Aradul se va umple de monumente maghiare, iar noi, datorită nepăsării unui primar, altfel megaloman, nu suntem capabili nici măcar să ridicăm un monument care să cinstească cea mai mare realizare a acestui popor: întregirea Patriei. Ruşine!

T.M.