Misterele unei crime

L-a faţa locului trebuia să se prezinte un
anume procuror, dar a venit altul! Probele nu au fost
ridicate cu acurateţe. Oare, de ce? Raportul
întocmit de medicul legist omitea multe dintre
constatările „văzute” la
deshumare. Oare, de ce ? Incompetenţă?
Aşa să fie!?

 Suspiciunea că se forţa
muşamalizarea cazului a existat, din startul
anchetei, şi mulţi au fost cei care au
împărtăşit convingerea că se
urmăreşte protejarea criminalilor. Acest
sentiment a fost accentuat de soluţiile cu care
s-a încercat închiderea dosarului de
către cei care se ocupau de caz.
Întâi, deces din cauza unui accident auto
(în fapt, o banală tamponare). Apoi, că
tânărul Trifa s-ar fi sinucis. Că
sinuciderea era o soluţie fabricată, cu
scopul de a se masca adevărul, o sugerează
şi povestea cu prietenul, de care Traian s-ar fi
despărţit zicând: „Spune-le, la
ai mei, că-i iubesc”! Vroiau să fie
ultimele cuvinte ale unui sinucigaş. A mai
apărut şi un misterios pescar care ar fi
văzut un trup legănându-se de-o
cracă etc. Poveşti care n-au putut ascunde
crima.

 Arestările de marţi nu răspund –
poate pentru moment, poate pentru totdeauna – multor
întrebări. Care a fost mobilul crimei? Cine
a comandat crima? Criminalii, cei care au executat
ordinul, sunt chiar acuzaţii de acum? (După
câte „ciudăţenii” sunt
legate de această crimă, putem să ne
îndoim de orice, nu?). Dacă n-a fost vorba
de incompetenţă, atunci pe cine protejau
anchetatorii, procurori, poliţişti etc.? Ce
interese ori ce păcate conjugate în
încrengăturile mafiote îi legau de
făptaşi şi de cel (cei) care au comandat
crima? Ce ne demonstrează faptul că a fost
nevoie de deshumare, după mai bine de un an de la
înhumarea cadavrului? Oare, acel
„prieten” al lui Traian ce ştie
şi ce ar putea ascunde? …

 Acestea şi multe altele sunt
întrebările fără răspuns. Dar
la fel de multe sunt şi suspiciunile ce plutesc
asupra unor capete din poliţie, procuratură
şi chiar din medicina legală.

Tristan Mihuţa