Modelul otrăvitor

În opinia mea, ideal ar fi ca România
să devină o republică parlamentară,
iar preşedintele să fie ales de parlament.
Cum este cazul Germaniei, Austriei, Italiei etc.
Preşedintele ar avea puteri limitate,
atribuţiile sale fiind mai mult de reprezentare.

O republică parlamentară ar exclude
confruntările preşedinte-premier,
preşedinte-parlament, de care am avut parte
în mandatul lui Traian Băsescu. Ar stabili
în mod clar distribuirea prerogativelor.
Experienţa acestor decenii ne demonstreză
că republica semiprezidenţială, de care
avem parte, creează ambiguităţi. Din
pricina Constituţiei, a carenţelor în
redactare, a permisivităţii în
interpretarea, în funcţie de interes, a unor
articole, am asistat la tentativele repetate ale
preşedintelui Băsescu de-a se transforma pe
sine în prima putere în stat. O
republică prezidenţială ar fi
periculoasă, pentru noi, încă novici
în ale democraţiei, pentru că ar
facilita abuzul şi ar stimula voluntarismul unor
inşi stăpâniţi de setea de putere.

Din păcate, visul unei republici parlamentare este
imposibil de împlinit. Cel puţin, nu
în viitorul apropiat. Pentru că
românii, conform sondajelor, nu sunt dispuşi
să renunţe la posibilitatea de a-şi
alege singuri, în mod direct, preşedintele.
Asta, în ciuda faptului că, după
fiecare alegere, am constatat că n-am ales bine,
că preşedintele ne-a dezamăgit. Deci, nu
ne-a folosit la nimic alegerea prin vot popular a
preşedintelui.

A doua piedică în calea republicii
parlamentare a pus-o prestaţia lui Traian
Băsescu. De acum, fiecare preşedinte va fi
tentat să-şi exacerbeze puterea, să fie
un jucător de temut, să desemneze premierul
prin artificii pe marginea Constituţiei, după
bunul său plac. În felul acesta, vom avea
în continuare preşedinţi-jucători,
preşedinţi incapabili să medieze pe
scena politică, să se distanţeze de
propriul partid, incapabili să fie
preşedinţi de ţară, nu ai unui
partid. „Modelul Băsescu” ne-a
otrăvit democraţia, pe termen
îndelungat.

Tristan Mihuţa