Naşul poartă grija mafioţilor

„Dacă s-au apucat să facă ceva de
genul ăsta, măcar, dracu , să fi fost
deştepţi”! Să auzi şi să
te tot cruceşti. Aşadar, pe preşedintele
FRF nu-l deranjează că au fost descoperite
şi pot fi probate câteva dintre numeroasele
cazuri de corupţie, din arbitraj. Îl doare
mai mult faptul că n-au fost deştepţi.
Că s-au lăsat prinşi!

Sigur, „Naşului” nu-i convine că
gunoiul din ograda sa se vede până dincolo
de hotare. Dar, spre ruşinea lui, gunoiul
există. Şi nu de azi, de ieri. Sandu
ştia de el, dar asemenea Elenei Ceauşescu, pe
când era acuzată în originalul proces
de la Târgovişte, cerea mereu dovezi, probe.
Vedea el, vedea toată lumea, dar el pretindea ca
evidenţa să fie probată. De alţii.
Aş zice, de o manieră apropiată spuselor
lui Sandu, că, dacă tot s-a apucat să
vorbească ceva de genul ăsta, măcar,
dracu , să fi fost şi el deştept. Dar,
nu a fost. A vorbit exact cum gândeşte, cum
îi e caracterul, dezgolindu-se în faţa
tuturor. Da, acesta este Mircea Sandu, şeful
fotbalului românesc, cel care, pe deasupra, mai
deţine şi o funcţie importantă la
UEFA – un şmecher, un bun şi
îngăduitor patron al corupţiei din
fotbalul nostru.

Nu spune nimeni că flagelul corupţiei a
început să zdruncine sănătatea
acestui sport de când e Sandu mare şef.
Corupţia în arbitrajul de la noi,
cooperativa conducătorilor de club, partide cu
rezultatele stabilite dinainte de joc, complicitatea
observatorilor la trucarea rezultatelor, toate erau
ceva comun şi în „epoca de aur”.
Povestea e veche. Partea proastă, care nu-i face
cinste lui Mircea Sandu, este că nu s-a luptat cu
fenomenul, ci s-a complăcut să
trăiască în concubinaj, atât cu
corupţia cât şi cu corupţii.
Ştia ce se întâmplă, avea
mijloace legale, putea cere sprijinul Parchetului, dar
n-a mişcat un deget. Dimpotrivă, acum vine
să ne şocheze cu constatarea că arbitrii
corupţi n-au fost deştepţi. Un astfel de
om nu are ce să mai caute în fruntea FRF.

Tristan Mihuţa