Nimic nu este întâmplător

Un an în care, în mod firesc, cele
două partide se vor poziţiona de-o parte
şi de alta a baricadei. Doar un naiv ar fi putut
crede că nu vor apărea tensiuni în
cadrul Coaliţiei, pornind de la interesele
contrare ale partenerilor. Şi că tensiunile
nu vor afecta calitatea actului de guvernare.

 În al doilea rând, numai cineva care
ar fi fost complet rupt de realităţile din
ţară ar fi crezut că Traian Băsescu
poate coabita politic, că poate fi un partener
onest. Nu poate. Firea sa conflictuală a devenit
evidentă încă de pe vremea
guvernării CDR-PD, în care ministrul
Băsescu juca rolul rebelului turbulent. A fost mai
mult decât „calul troian” în
doborârea Cabinetului Ciorbea.
Întâmplare?

 Alianţa D.A. l-a propulsat pe Traian
Băsescu la Cotroceni. N-au trecut decât vreo
cinci luni şi preşedintele Băsescu a
declanşat o luptă pe viaţă şi
pe moarte cu premierul Tăriceanu. Motivul?
Încăpăţânarea lui
Tăriceanu de-a nu accepta statutul de
marionetă, de a nu fi trompeta hodorogită a
preşedintelui. Consecinţa comportamentului
dictatorial al preşedintelui-jucător, a dus
la destrămarea Alianţei şi la scoaterea
PD de la guvernare. Din nou,
întâmplător?

 Trec peste războiul preşedintelui cu
Parlamentul, precum şi peste multe alte conflicte
pe care le-a stârnit. Traian Băsescu spunea,
în decembrie trecut, că i s-a împlinit
un vis – avea la îndemână un guvern
susţinut în Parlament de o majoritate care
depăşea 70%. Nu ne-a mai spus că avea
şi un premier obedient, docil, gata să
pocnească din călcâie cu un „Da,
să trăiţi!”, la orice moft venit
de la Cotroceni. Nu ne-a spus nici că are
pretenţia de-a conduce guvernul după bunul
său plac. Şi nici că are pretenţia
ca PSD să-l asculte aidoma PDL. Nici nu trebuia
să ne spună. Îl cunoşteam ca pe
propria palmă, cum se spune. Ştiam că
logodna se va rupe şi iat-o, e ruptă!
Încă o dată, e
întâmplător? Nicidecum. Doar, e vorba
de Traian Băsescu, din mâna căruia
nicio jucărie nu scapă nestricată.

Tristan Mihuţa