Nota de plată

Rămâne însă, oricum, păcatul
fotbalistului de-a se fi dedat consumului de droguri –
în speţă, de cocaină.

 Mutu nu este un caz singular. Celebrul Diego
Armando Maradona a fost victima aceluiaşi
păcat. Celebritatea este o povară grea.
Toţi trag de vedetă, toţi se
înghesuie în preajma acesteia. Banii,
când sunt mulţi şi vin dintr-o
dată, dau omului senzaţia de putere, de
siguranţă de sine. Depinde de tăria de
caracter a vedetei dacă va supravieţui
moralmente beţiei succesului sau, dimpotrivă,
succesul o va îmbolnăvi, purtând-o pe
calea pierzaniei.

 Avem, chiar în aceste zile, cazul
celebrului fotbalist Romario, ajuns după gratii
pentru o datorie de peste 10 milioane de dolari –
în condiţiile în care el este falit.
Vă veţi întreba cum poate ajunge falit
un jucător care, în lunga şi
glorioasă-i carieră, a câştigat
zeci, poate o sută de milioane de dolari. Ei bine,
iată că se poate. Cum s-a putut să se
piardă pe cărările întortocheate
ale vieţii un George Best, un Garincha, un Paul
Gascoigne, iar la noi, un Florea Dumitrache, ca să
nu mai lungim lista rătăciţilor.

 Fotbaliştii români sunt o pradă
şi mai uşoară în faţa
banului, despre care nu degeaba se spune că ar fi
„ochiul dracului”. Noi nu avem cultura
banului muncit. Nu avem în general cultura
banului. Venim, doar, dintr-o nu prea
îndepărtată lume a sărăciei.
În consecinţă, când
tânărul fotbalist român îşi
vede conturile umflate brusc, cade uşor pradă
viciilor. Simte nevoia de a deveni teribilist, de a fi
vedetă şi în viaţa de toate zilele
sau, mai bine, de toate nopţile. Începe
să îşi caute admiratorii în lumea
„fiţoşilor”, o lume a barurilor,
a beţiilor, a orgiilor sexuale, a consumului de
droguri. Nu nevoile l-au nenorocit pe Mutu, ci
dezlănţuirea sa spre a fi un
„fiţos” invidiat de cei din
generaţia sa.

 Mutu a reuşit să iasă din acest
viciu clisos – ceea ce foarte puţini izbutesc! -,
dar uite că l-a ajuns din urmă nota de
plată. Unii îl deplâng, alţii
spun că el singur şi-a făcut-o. Au
dreptate şi unii, şi ceilalţi.

Tristan Mihuţa