Între o clipă şi un cincinal

Dacă până joi seara Traian Băsescu era dat ca perdant sigur – şi încă la scor -, după confruntarea televizată nimic nu mai era cum fusese. Adică, îndoiala luase locul acelei certitudini virtuale. Marinarul reuşise să-l atragă pe diplomat pe străzi lăturalnice, şi să-l plesnească pe la spate. L-a atras şmechereşte într-o dispută de genul „Ştiaţi că…”. „Ştiţi cine a spus următoarele…”?, „Ştiţi că ieri s-a semnat…”? Într-o asemenea „examinare”, pierde întotdeauna cel întrebat, nu cel care întreabă având răspunsul în buzunar.

 Lovitura năucitoare, care avea să-l descumpănească vizibil pe Mircea Geoană – ceva de genul „Ce-aţi căutat aseară la Vântu?” – avea să fie considerată de comentatori ca una decisivă pentru a-i asigura lui Băsescu o victorie la puncte, la votul de ieri. Dincolo de naivitatea, ca să nu zic prostia, lui Geoană de a-l fi vizitat pe Vântu în ajunul confruntării, dincolo de neputinţa de-ai răspunde şmecherului tot şmechereşte, mi s-a părut stupid că s-a supralicitat acel moment.

 Putea, oare, întâlnirea cu Vântu să-i facă pe români să uite nebunia acestui mandat prezidenţial al lui Băsescu? Puteam şterge cu buretele faptul că Băsescu a fost şi este sămânţă de scandal, un om incapabil de dialog, de lucru în echipă? Puteam uita desele sale momente de nesinceritate, cameleonismul său, minciunile pe care ni le-a trântit în faţă, privindu-ne în ochi? – vezi pretinsa necunoaştere a faptului că soţia lui Antonescu s-a sinucis, vezi răspunsul la filmuleţul cu agresiunea asupra acelui copil, vezi câte altele… Putea gafa lui Geoană să facă insignifiantă excrescenţa mafiotă de la sânul preşedintelui, modul zglobiu în care oamenii preşedintelui prăduiesc banul public, averea statului? Putea electoratul român să dea peste mâna care oferea un guvern stabil, condiţie sine qua non pentru încetarea crizei politice? Putea refuza românul şansa de-a ne întoarce la normalitate, doar din pricina unei întâlniri Geoană-Vântu?

 Mi-era imposibil să cred că electoratul nostru şi-a pierdut într-o clipă luciditatea, că Răul a devenit brusc cel Bun. Şi uite că …

T.M.