Că nu am reuşit să „smulgem” nici măcar cât am plătit cotizaţie, este perfect adevărat, numai că nu neştiinţa de a face proiecte este de vină pentru aceasta, ci faptul că nu avem bani pentru cofinanţarea proiectelor. Nu puţine sunt judeţele, comunele sau oraşele care au reuşit să prezinte proiecte eligibile dar nu au de unde să plătească partea lor, chiar dacă aceasta este doar de 20% din valoarea totală sau chiar mai puţin. Degeaba se dau de ceasul morţii parlamentarii- din opoziţie sau de la putere- care au promis că vor aduce banii necesari de la buget, pentru că li se răspunde invariabil că nu se poate.
Nu mai vorbim de proiectele care au fost declarate neeligibile, după ce comunităţile s-au împovărat până în pragul falimentului pentru a plăti studii de fezabilitate şi alte drăcovenii de acest gen. Aşadar, nu neştiinţa, ci lipsa banilor este în cauză, însă, chiar dacă ştie acest lucru, Guvernul acceptă să plătească bani grei pentru o consultanţă de care chiar nu are nevoie. Atunci, de ce, cui va folosi ? Cum răspunsul clar este „nimănui”, devine logic să te întrebi dacă nu a folosit deja cuiva, adică tocmai Guvernului, care a avut nevoie ca de aer de împrumutul de la FMI ca să poată plăti pensiile şi salariile, pentru a nu fi aruncat în aer de butoiul cu pulbere al mişcărilor sociale. Nu cumva printre condiţiile acordării împrumutului era şi şpaga pentru consultanţă ?Mergând mai departe, nu cumva din aceeaşi categorie face parte şi preţul exagerat pe care îl plăteşte România pentru kilometrul de autostradă, după un simulacru de licitaţie ?
Simion Todoca
Citiți principiile noastre de moderare aici!