O tragere de timp substanţială, care i-a mai acordat lui Voiculescu un răgaz, taman suficient ca să candideze, pe listele USL, tot la Senatul României. Faptul că a fost ales, cu un procentaj zdrobitor, a schimbat din nou soarta dosarului, care a redevenit de competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Drept care tribunalul periferic la care staţiona dosarul l-a şi retrimis de urgenţă la ÎCCJ, spălându-se pe mâinile frecate a satisfacţie că a scăpat de ditamai daravera.
Să vedeţi, însă, drăcia dracului, ÎCCJ spune că nu îl poate prelua până la momentul în care Dan Voiculescu îşi ridică patalamaua de senator ! Lucru pe care tăticul conservatorilor nu a putut, nici la o lună de la alegeri, să îl facă, deoarece este bolnav şi trebuie să se trateze la Viena. „O strategie strălucită ! ”, a exclamat avocatul lui Dan Voiculescu. De fapt, din moment ce legea permite tot felul de tertipuri, trebuie să fii prost să nu profiţi de ele. Nu este vorba doar de justiţia română, ci de cea a tuturor statelor democratice, care permit asemenea anomalii. Membrii marcanţi ai mafiilor de pretutindeni, dacă nu mor de glonţ, apucă să-şi consume pensia, deşi de zeci de ani toată lumea ştie cu ce se ocupă. Din păcate, nu există probe.
În sânul Uniunii Europene se experimentează schimbarea radicală a filosofiei dreptului, punându-se la calea crearea unui cadru juridic care să permită condamnarea de urgenţă a celor pe care puterii i s-a pus pata. Dacă vreţi un exemplu concret, citiţi motivaţia în cazul Adrian Năstase, în care se arată negru pe alb că deşi nu există probe care să-l incrimineze, se presupune că în calitatea sa de şaf de partid ar fi putut săvârşi faptele pentru care este incriminat. Aceasta este „strălucita strategie ” prin care doresc şefii UE să controleze tot ce mişcă în imperiul lor, dar tare mă tem că prea puţin va fi folosită pentru condamnarea mafioţilor.
„Condamnarea lui Năstase, un experiment pentru schimbarea filosofiei dreptului”
simion.todoca@informmedia.ro
Citiți principiile noastre de moderare aici!