Nu-i așa că vă emoționează până la lacrimi grija pe care v-o poartă aleșii neamului? Cum se mai chinuie ei, sărăcuții, să găsească o variantă de a renunța la pensiile speciale? Cum se întâlnesc ei toți acolo, la București, departe de casă și de familii, pentru a căuta soluția bunăstării pentru cei care i-au votat? Desigur, nu e ușor, e o muncă epuizantă pe care prostimea nu o poate înțelege. E o luptă continuă care durează de ani de zile și care va mai dura mult și bine. Știu, ați văzut la televizor că acum au înființat și o comisie. Ce mai, probabil în vreo zece ani, după multă muncă și chin, vor avea și rezolvarea, mai ales că acum au presiuni și de la Banca Mondială.

Dar vai, peste un an vor spune că totul e bine, că vor lua de la bogați și vor da la săraci, că ei de fapt sunt haiducii lui Șaptecai, că doar teribilul ghinion al terminării mandatului i-a oprit din nobila lor misiune.

Se vor întoarce atunci cu fața spre voi, îmbrăcați în haine simple (alea de firmă sunt pentru după alegeri) și cu ochii umezi vă vor cere din nou votul. Doar au lăsat o muncă neterminată, iar alții nu pot merge în locul lor, nu ar ști ce să facă, nu au abnegația lor și nici clarviziunea a ceea ce este bine pentru popor. Și (asta nu vă vor spune) mai au nevoie de un mandat pentru a-și rotunji nițel pensia specială. Lupi în blană de oaie, vor behăi la unison, jurându-se dacă trebuie, că dau și lapte și vor făta și miei în primăvara viitoare. Vă vor privi în ochi, spășiți, pocăiți, dând afirmativ din cap la orice le veți spune. Ceilalți sunt de vină, oricare ar fi ceilalți, ei au încercat, dar nu au fost lăsați. Dar să vedeți voi minuni ce vor face în noul mandat! Vor începe chiar cu a vă da o sută de lei în plus la pensie, ca să realizați cât de mărinimoși sunt. Dați-le cu suta în cap!

E o imensă batjocură mai ales la adresa pensionarilor, faptul că țara asta este pentru unii mumă, iar pentru alții ciumă, faptul că unii se pot pensiona la vârste fragede încasând mii de euro lunar, pe când alții după o viață de muncă reușesc cu greu să supraviețuiască de la o lună la alta. E o rușine modul în care se tergiversează problema pensiilor speciale (era să scriu nesimțite), aruncându-se mereu pisica dintr-o curte în alta.

Uitați-vă în jurul vostru, stimați aleși ai neamului. Vă place ceea ce vedeți? O țară gri cu oameni încruntați, îngenuncheați de griji și de nevoi, cu bătrâni numărându-și mărunțișul la intrarea în farmacii. O țară fără zâmbete. Pardon, am greșit, de fapt în jurul vostru sunt alții ca voi, de acolo de unde sunteți se văd doar mașini și haine scumpe, vacanțe de lux și, de ce nu, amante costisitoare. Mă scuzați, aveți nevoie de pensiile speciale, puteți deveni depresivi dacă v-ar scădea nivelul de trai.

Iar voi, dragi pensionari (nespeciali), cum o mai duceți? Tot bine? V-ați cumpărat medicamentele? Ați plătit întreținerea?

stetcu.flavius@informmedia.ro

Nu-i așa că vă emoționează până la lacrimi grija pe care v-o poartă aleșii neamului?