În ultimele săptămâni am avut câteva incidente care ar fi trebuit să „dea foc la țară”. Începem cu azilele groazei, cu imaginile care ne-au șocat și oripilat, cu dezgolirea unui sistem despre care știam cu toții, dar pe care îl acceptam așa cum e. Ne-a ținut indignarea câteva zile, mai o postare pe facebook, mai vreun articol mai acid prin publicații, mai un control, o amendă și gata. Subiectul a murit, a fost îngropat și i s-a făcut și pomana de șase săptămâni.
A venit rândul gravidei care a născut în curtea spitalului. Din nou ne-a revenit indignarea, supărarea pe sistemul sanitar și… atât. Desigur, s-au dispus controale. Ne-am obișnuit cu asta. Controalele vin și pleacă, unii pioni sunt sacrificați și roata se învârte mai departe.
Nimic pare să nu ne mai trezească din lâncezeală, din complacere și acceptarea oricărei situații. În urmă cu vreo lună și ceva Parisul ardea, la propriu, după un incident în care un tânăr a fost împușcat de un polițist. Sute de mii de oameni au fost în stradă. Da, printre ei au fost și unii care au încercat să-și tragă toate beneficiile de pe urma protestelor, au fost și huligani, au fost și vandalisme. Dar, dincolo de toate, au fost sute de mii de oameni. Oameni și atât.
Incidentul Colectiv a fost poate singurul moment în care România a arătat că totuși este o țară vie, de atunci însă lehamitea, sictirul și complacerea ne-au acaparat cu totul. Indignările și revoltele se duc, în continuare, doar din spatele monitoarelor, departe de orice intenție de a acționa cu adevărat, de a-ți asuma poziția susținută.
Una peste alta, indignările vin și trec pe lângă noi, ne arătăm șocați și stupefiați de două-trei ori pe lună și cu asta ne-am făcut orice datorie de cetățeni responsabili. Lansăm câteva mesaje mai acide sau mai puțin acide pe rețelele de socializare și cu asta basta, am bifat implicarea noastră civică.
În atare situație nu-mi mai rămâne decât un singur lucru de spus: Noapte bună, România!
Ne arătăm șocați și stupefiați de două-trei ori pe lună și cu asta ne-am făcut orice datorie de cetățeni responsabili
Trimite articolul
X
Ares says: Aici stimata doamnă va dau dreptate. Ar fi multe de făcut sau refăcut că să fie bine, decent și corect. O clasă politică părtinitoare și individualistă axată doar pe propriile beneficii materiale, un președinte molcom și molâu care in loc să aibă o atitudine tranșantă preferă să nu aibă una. Nu exista exemple în conducerea țării de “așa da” și cetățeanul de rând, alias turma, imita oarecum exemplele conducatorilor, că “asta e” și n-au ce face. Un președinte și un guvern corect care sa taie și să spânzure ar fi ideal, insa probabil ar fi detronați rapid de oligarhi și cei cu interese. Sa mergi prin Ungaria, imediat după graniță și să vezi cum banii europeni sunt investiți în asfaltări, canalizare, sensuri giratorii, clădiri și cum se dezvolta și înfrumusețează sate amarate de granita e trist, pt că știi că în țara ta s-au dat la fel de mulți sau poate mai mulți bani europeni…care de fiecare data nu sunt investiți sută la sută. Mereu dispar câțiva dintr-un grant. Toți politicienii intra in politica cu un apartament de doua camere, o mașină second-hand și poate un teren agricol și, in câțiva ani au doua SuV-uri, vila, casa de vacanta, apartament in Spania și afaceri de milioane de euro. Oare cum asta? Simplu, ori ești cu noi (clasa politică) și primești și tu partea ta de tort, ori împotriva noastră și îți vei dori sa nu te fi născut.
Etc says: Stimata doamna, care sunt actiunile concrete pe care le-a-ti luat pentru a schimba ceva?! asta ca tot suntem nemultumiti de letargia acestei natiuni…
