„Cel mai important proiect al comunei Livada, canalizarea, a început astăzi! Președintele Consiliului Județean Arad, Iustin Cionca, și primarul Iosif Bimbo, au fost astăzi în teren, acolo unde au început săpăturile pentru realizarea rețelei de canalizare.”

Aceasta este știrea care l-a făcut pe Iustin Cionca, președintele Consiliului Județean Arad, vedetă națională. Pozele în care Cionca taie o panglică în buza unei viitoare gropi și îmbucă din pita tradițională tăierilor de panglici a făcut deliciul internauților. Și ne-a dat un nou exemplu despre cum „piticim binele”, așa cum ne bătea obrazul cu ceva vreme în urmă președintele nostru de CJ.

Nu pot decât să fiu întru totul de acord cu președintele nostru și să vă spun că suntem toți niște ipocriți. De ce? Pentru că, nu-i așa, cel mai greu este să începi; primul pas este cel mai important; începutul e jumătatea întregului; fiecare zi este un nou început; începuturile sunt pline de magie; a făcut treaba pe jumătate cine a început; ceea ce nu este început nu poate fi terminat; începutul este cea mai importantă parte a lucrării, începutul este întotdeauna astăzi și alte citate din acestea motivaționale care, desigur, ne plac, că doar de-aceea nu mai avem loc de ele pe rețelele de socializare.

Și atunci de ce să „piticim” noi începutul de la Livada și momentul festiv, un pic printre noroaie, că doar va fi șantier, care s-a cerut marcat solemn cu panglică, trei foarfeci, pită și sare. Mi se pare chiar că astfel de momente sunt cam puține și începutul a căzut un pic, în dizgrație. Ne-am obișnuit să sărbătorim doar finalul și, de obicei, finalul e un pic supraevaluat, mai ales că nouă nu prea ne iese din prima și mai niciodată cum trebuia și când trebuia.

Așa că vă propun, și le propun mai ales mai marilor Aradului, să sărbătorim orice început mai cu fast. De exemplu, ați început să scrieți un document/proiect/email, luați o pănglicuță subțire, tăiați-o frumos cu unghiera, luați o fărâmă dintr-un covrig și sărbătoriți. Începeți o lucrare mai mare, panglică puțin mai groasă, foarfeca de unghii, mușcați dintr-un covrig și… sărbătoriți. Vă apucați de un proiect mai de anvergură, o panglică de lățimea unui deget, foarfeca de croitorie, un covrig întreg și, evident, sărbătoriți. Ați înțeles cum funcționează, fiecare început mai de Doamne ajută necesită o inaugurare, o panglică, o foarfecă, o bucată de pâine.

Vă promit că vă veți simți mai bine și nu veți mai „pitici” cu atâta „obidă” binele pe care cu atâta strădanie ni-l servesc aleșii noștri. Și, credeți-mă, vreți să sărbătoriți începuturile, și nicidecum finalurile în țara asta, în județul acesta, în orașul acesta.