De fapt, ce te-ar mâna pe tine în luptă să te faci arbitru? Probabil o dorință nestăvilită de a împărții dreptatea, nevoia de a face loc binelui, senzația de putere dată de poziția de judecător. Poate puțin din toate astea, poate nimic. Poate doar faptul că poți alege ca dreptatea să fie de partea celui puternic, celui bogat, celui influent, iar tu, ca arbitru, să poți profita de bunătatea sau dărnicia arătată de acesta. Arbitrul de fotbal, că de el vorbim aici, știe că pe stadioane nu va fi tratat cu blândețe. Mii de oameni îi vor ura „de bine”, îi vor „umple frigiderul de carne”, îi vor striga de părțile anatomice ale părinților, sau mai mult, se vor oferi să-i facă frățiori.

Credeți că arbitrului îi pasă? El va continua să-și facă „treaba”, chiar dacă asta înseamnă bani pierduți, contracte rezilate, destine schimbate și multă, dar multă frustrare. UTA nu este în clasament pe locul pe care ni l-am dori. Sigur că de vină e și gazonul, poate și războiul dintre conducere și galerie, sunt multe aspecte, dar nu asta încerc să lămuresc aici. Simt frustrarea, ca orice arădean de altfel, a celor cel puțin 10 puncte pierdute în acest campionat pe mâna arbitrilor. UTA nu e doar o echipă de fotbal, e o stare de spirit a Aradului, iar asta se vede la toate meciurile disputate acasă. UTA e un copil conceput din dragoste, nu un club plănuit prin birourile vreunui minister comunist.

Actorii principali ai unui meci de fotbal sunt jucătorii. De ei se vorbește cel mai puțin. Vedetele sunt arbitrii. Aroganți, iși bat joc de munca sportivilor, atentează la câștigurile lor, provoacă demisii sau crize cardiace. Poate greșesc și sunt doar prost pregătiți, poate vor dar nu sunt în stare. Poate că în această primăvară va fi altfel. Poate vom fi judecați drept.

Urmează nouă meciuri, nouă finale. Echipa a arătat bine în ultimele partide, nu a arătat de liga a doua. Dar oare asta contează, sau direcția în care vor fluiera arbitrii? Avem VAR, dar avem degeaba, deoarece și acolo sunt tot arbitri… Oare chiar nimeni din conducerea fotbalului românesc nu se sesizează? Oare chiar nimeni din conducerea clubului nu poate bate cu pumnul în masă pe la emisiunile de analiză? Până când bunul simț va fi considerat slăbiciune? Sau prostie.

„Simt frustrarea, ca orice arădean de altfel, a celor cel puțin 10 puncte pierdute în acest campionat pe mâna arbitrilor”.