Un exemplu: unuia dintre ei i se oferă o casă micuță și cochetă în care să locuiască în „Locul bun”, doar că pereții sunt decorați cu tablouri cu clovni, exact lucrul pe care viitorul proprietar al casei îl urăște cel mai mult.
Într-un fel și Aradul este „Locul bun”. Să zicem că oamenii care conduc acest loc stau într-un turn  și scrutează orașul. Și în timp ce privesc minuțios locul nostru bun, unuia dintre oamenii din turn îi vine o idee genială – așa ar descrie-o el. „Să reabilităm strada Renașterii! Să o reabilităm și să o facem îngustă, îngustă, încât abia să încapă o mașină mică. Și pe o bandă și pe alta! Autospeciala de pompieri să nu poată pătrunde pe stradă”, își strigă omul ideea. Ceilalți sunt șocați: „Diabolic! Așa facem”. A mai trecut un timp, iar ochii celor din turn ajung tot în Micălaca, de data asta pe strada Voinicilor. Un al omuleț din turn vine cu următoarea idee: „Să reabilităm strada Voinicilor, să refacem liniile de tramvai, daaaar… sunteți pregătiți?! La fiecare trei luni să se strice lucrarea și asfaltul turnat paralel cu liniile de tramvai și să se formeze gropi. Oamenii vor fi nervoși pentru că își strică mașinile, iar scopul nostru va fi atins!”. Idee acceptată și aplaudată de ceilalți oameni din turn. Iar apoi ideile au curs „pe bandă rulantă”, nu au mai putut fi oprite: „Reabilităm centrul vechi! Preparandiei, Dornei, Mucius Scaevola. Bani mulți, îngustăm și aici străzile: dacă înainte aveau locuri de parcare, iar mașinile și tramvaiele se puteau deplasa pe stradă în același timp, acum le îngustăm străzile. Îngustăm tot, să nu aibă loc de parcare, să nu aibă loc pe aceeași stradă, în același timp și o mașină și un tramvai și… le pavăm străzile și dăm drumul la traficul greu în centrul vechi, să le sară piatra-n geam. Și refacem liniile de tramvai în așa fel încât doar tramvaiele vechi să poată circula, cele noi nu! Că cică liniile nu au fost prevăzute pentru tramvaiele noi, sau ceva de genul, găsim noi ceva. Și le spunem că am autorizat traficul greu”. O altă idee născută în turn a fost cea în care s-a pus la cale lucrarea de pe Calea Romanilor: „Le îngustăm calea!”. Atât a fost nevoie să spună unul dintre omuleții din turn ca ceilalți să izbucnească în râs și să fie de acord. Ideea cu pistele de biciclete îi aparține unui omuleț corpolent care abia s-a abținut din râs când și-a prezentat planul: „Le spunem că le facem piste pentru biciclete! Că e la modă asta cu sportul și trăitul sănătos”. Pentru prima dată, unul dintre ei s-a arătat reticent: „Păi, ăsta nu e scopul nostru, să-i determinăm să facă mișcare, să le crească nivelul de endorfine din sânge și să fie fericiți…”. Replica omulețului corpolent nu a întârziat: „N-ai înțeles! Le facem noi pistele. Ne îmbătăm într-o noapte și mergem și le trasăm aiurea prin <<Locul bun>>, peste locuri de parcare, peste intrări în curți, cum ne vine, iar vopseaua folosită să fie în așa fel concepută încât bicicletele să alunece și oamenii să  cadă de pe ele”.
După o duzină de idei diabolice, omuleții din turn au luat în considerare varianta în care locuitorii din „Locul bun” își dau seama de planurile lor. Unul dintre omuleți a avut, bineînțeles, o altă idee: „Le spunem că ne-au furat 16 milioane de euro!”. Și nimeni nu a mai întrebat nimic…
Pe altă parte, omuleții acuzați de furtul celor 16 milioane de euro nu au stat cu mâinile în sân când au văzut „succesurile” celor din turn. Așa că aceștia au plănuit construirea unui „bazin olimpic” care să nu fie – de fapt – olimpic și care să nu se deschidă vreodată. Totul pentru locuitorii din „Locul bun”.