Pentru că nu pot să etichetez ceea ce s-a întâmplat decât drept un eșec de proporții al întregii clase politice arădene, dar mai ales al celor care, pe votul nostru, se urcă în fiecare săptămână în avion, cu destinația București, cu un singur scop: acela de a reprezenta interesele Aradului. Să fim bine înțeleși: ați fost trimiși în Parlamentul României ca să susțineți orice proiect pentru acest județ. Cum știți voi mai bine: prin interpelări, prin vot, prin inițiative legislative, prin lobby, prin statul pe la ușile miniștrilor, indiferent de interesele politice, jocurile de culise și mizele electorale ale partidului din care faceți parte.

Iar realizarea Complexului Matern Pediatrie este o NECESITATE, nu este un MOFT al nimănui, mai ales că vorbim aici despre o investiție în SĂNĂTATE. O investiție pentru mamele, copiii, femeile acestui județ.

Cu toate acestea, când ministrul Sănătății s-a uitat la lista celor 27 de spitale aprobate deja spre finanțare a decis, din pix, că una dintre cele șase investiții care poate să pice este cea a Aradului. Fără să explice criteriile luate în calcul, fără să ne spună stadiul celorlalte proiecte, informație care, apropo, nu este disponibilă nicăieri; deși pe surse știm că ar fi obiective, pe lista celor 27 de spitale, mai puțin avansate și care, culmea, costă și mai mult decât complexul nostru.

Și-atunci, cum a luat Rafila această decizie, fără să se consulte cu vreun arădean? Păi, este posibil să o fi luat pentru că, voi, trimișii noștri în parlament, voi, secretarii de stat, voi, șefii de partide, sunteți degeaba. Nu existați la București și nu aveți voce acolo unde se iau deciziile importante!

De fapt, nu aveți voce nicăieri! M-aș fi așteptat ca, la auzul veștii (venite și aceea pe surse), să prindeți glas, să vă revoltați, să cereți explicații, să condamnați decizia ministrului Sănătății, să le spuneți arădenilor că veți face ceva, orice, ca să nu pierdem acești bani. Să scrieți, măcar de ochii lumii, trei rânduri pe facebook, unde ne informați cu regularitate despre toate celelalte (in)utilități zilnice. Indiferent din ce partid faceți parte.

Singurii care au avut ceva de spus au fost cei de la USR, însă n-aș insista pe intervențiile lor de până acum, doar pentru că unora li s-a părut oportun să mai adune niște capital politic și s-au limitat la a arunca vina pe instituția care și-a asumat proiectul. Pe care ar fi putut să nu și-l asume. Proiect care a prins, totuși, lista finală. După care a pierdut-o. Inclusiv, sau mai ales, pe lipsa noastră de reprezentare adevărată la București. Nu era momentul de glume, de miză politică, de atacuri țintite. Era momentul de „împreună pentru Arad”.

N-a fost să fie nici de data asta. Poate va mai fi o dată viitoare. Poate până atunci vom avea politicieni adevărați. Și la Arad, și la București. Până atunci, România refuză 700 de milioane de euro, bani pentru sănătate, dintre care 95 de milioane ar fi fost ale Aradului. Ceea ce, în țara în care majoritatea spitalelor sunt mai vechi de 50 de ani, echivalează cu un atentat la sănătatea noastră, a tuturor.