Oprescu tulbură apele

Elitele, intelectualii, o bună parte din clasa de
mijloc trăiesc în dezamăgire. Niciuna
dintre promisiunile candidatului şi, apoi,
preşedintelui Traian Băsescu nu a devenit
fapt împlinit. Corupţia este mai în
floare ca oricând, inclusiv în PD-L.
Scandalurile politice au consumat toate energiile.
Guvernarea se dovedeşte a fi incapabilă. Pe
scurt, Jucătorul Băsescu a stricat total
„meciul”.

 Cu toate acestea, şansa lui Băsescu de
a fi reales nu s-a spulberat. În spatele
său, în toate sondajele de opinie, stau doi
candidaţi care nu reuşesc să se
impună ca o alternativă pentru Cotroceni.
Mircea Geoană are un discurs artificial, cu
enunţuri contradictorii, care trec uneori în
hotarul fabulaţiei, ca să nu zic al prostiei.
Nici măcar electoratul PSD nu-l acceptă,
în totalitate, ca un candidat valabil – vezi cele
10 procente, practic o treime, cu care Geoană
stă sub cota de 30% a PSD. De cealaltă parte,
vedem un Crin Antonescu neconvingător, cu un
arsenal sărac în lupta pentru acumularea de
capital electoral. Dincolo de calităţile de
orator nu găsim nimic la el, iar discursurile
încep să patineze ca o placă
uzată.

 Liniştea serii de duminică le-a fost
însă tulburată tuturor celor trei
„favoriţi”. Pentru prima oară,
Sorin Oprescu a lăsat să transpară
disponibilitatea sa de-a intra în cursa
prezidenţială. Ce ar însemna
candidatura lui Oprescu? Ar aduce în faţa
lui Băsescu un candidat cu carismă. Ceea ce
le lipseşte şi lui Geoană, şi lui
Antonescu. Apoi, discursul lui Oprescu
tuşează plăcut ascultătorul, prin
vorbirea simplă, directă, nesofisticată.
Este un personaj „popular”, aidoma lui
Băsescu. În fine, candidatul Oprescu ar
intra în campanie, a şi spus-o, cu
incriminarea ipostazei de
„preşedinte-jucător”,
asumându-şi poziţia de preşedinte
independent. De arbitru, mai exact. Ceea ce electoratul
pare să agreeze.

 Candidatul Oprescu le-ar putea strica rău de
tot şansele lui Geoană şi Antonescu,
răpindu-le o mare parte din capitalul electoral.
Dar, oare, va candida Oprescu? E foarte posibil, iar
misterul pe care îl propagă are
aceleaşi raţiuni strategice cu ale lui Traian
Băsescu.

T.M.