Zeus ne vinde, din nou, gogoşi

Cei care urmăresc fenomenul politic autohton au fost contrariaţi, acum două zile, de nesupunerea parlamentarilor PDL la indicaţiile tătucului Traian Băsescu.

Un accident cu multe victime

Alegerea lui Mircea Geoană în fruntea PSD, în mai 2005, a fost un accident politic de proporţii. Ba, mai mult, prin consecinţele respectivei opţiuni a majorităţii social-democraţilor, putem spune că a fost un accident istoric cu milioane de victime.

Unda veselă, cu domnul Emil Boc

De multă vreme mă gândeam că după o săptămână de politică „râncedă”, de dezbateri care seamănă cu o placă defectă de pick-up, pe care acul patinează enervându-ne cu reluarea la nesfârşit a unui fragment, o seară de umor autentic ar fi la fel de binefăcătoare ca un duş după o călătorie lungă şi plicticoasă.

Căutăm un sens şi printre iluzii

Ziaristul este adesea omul iluziilor. Nu pot să cred că există cineva în breasla noastră care să nu trăiască „împovărat” de iluzia că este ascultat, băgat în seamă şi că, fără îndoială, aduce crâmpeie de povaţă printre semenii săi. Dimpotrivă, sunt convins că fiecare dintre noi este prizonierul acestor iluzii.

Boc, de nu era, trebuia inventat

După realegerea sa în fruntea statului, preşedintele Traian Băsescu a scrutat cu atenţie orizontul, fiind preocupat să ştie cum vor fi cei cinci ani din al doilea mandat.

Unicul Cârmaci răpune ţara

Încă o dată s-a demonstrat că România este condusă după vrerea şi mintea unui singur om: Traian Băsescu.

Hârjoneala lui Tom cu Jerry

Crin Antonescu a scos Partidul Naţional Liberal din umbra PSD. El însuşi a cotit brusc, lăsându-l pe Victor Ponta cu ochii în soare.

Lăcomia, dar şi incompetenţa

A devenit un truism să spui că această guvernare e penibilă, catastrofală prin rezultatele măsurilor pe care le ia ori, după caz, pe care nu le ia. Atât de numeroase sunt deciziile inepte ale Cabinetului Boc, încât ne-am obişnuit cu ele şi nimic nu ne mai miră.

Resemnarea ca stare maladivă

Românii sunt aidoma mămăligii - moi, inconsistenţi în atitudini sociale, incapabili să-şi manifeste nemulţumirile într-un registru grav, recurgând la gesturi radicale, dacă situaţia o impune.

De la Băsescu, la Ceauşescu

Înălţimea Cotrocenilor este un fel de Olimp al zilelor noastre. De acolo, Zeus - cum este numit Traian Băsescu de însişi subalternii săi - dispune de viaţa noastră, a românilor.