Moţiunea, doar o amăgire

Se spune că vine o „săptămână de foc”. Nu cred. Moţiunea de cenzură nu va avea sorţi de izbândă. PD-L a izbutit să extragă din rândurile PNL şi PSD suficient de mulţi parlamentari, pentru a face inofensive ambele partide.

Luptă pentru putere în PD-L

În PD-L se ascut armele. Preşedintele Traian Băsescu a scăpat partidul din mână şi nu poate sta nepăsător. Nici nu stă, de altfel. Rebelii trebuie pedepsiţi, trebuie înlăturaţi, cei ascultători, obedienţi, trebuie promovaţi.

Portocaliii îşi joacă viitorul

Grea misiune pentru parlamentarii PD-L. Ar vota împotriva legilor de reducere a pensiilor, salariilor, indemnizaţiilor etc., şi n-ar vota.

Soarta moţiunii va spune multe

Soarta moţiunii de cenzură introdusă de PSD va schiţa tendinţele care vor domina scena politică, în perioada imediat următoare.

Zeus s-a spălat puţin pe mâini

Ultima găselniţă, cu care Traian Băsescu i-a lovit peste obraz pe pedelişti, este că premierul Emil Boc a fost sabotat. Adicătelea, dumnealui Boc, e de treaba, e profesionist sadea, numai că, ai dracu , ceilalţi miniştri îl sabotează. Şi nu e vorba de toţi miniştrii cabinetului, ci doar de cei ai PD-L.

Frumoasele lui Traian Băsescu

Este de notorietate faptul că Elena Udrea i-a luat locul lui Emil Boc, în ceea ce priveşte rolul de „trompetă” a preşedintelui Traian Băsescu. La urma urmei, este doar o trecere a acesteia în rol principal.

Să înceapă CURA(ţenia)

O moştenire grea, păcătoasă. Cu acest „balaur” trebuie să lupte noul şef din fotbalul judeţean. Dacă vrea cu-adevărat o schimbare. În bine. Misiunea nu va fi una deloc facilă. Mulţi vor căuta să-l obstrucţioneze, să-l atragă de partea lor.

În postura lui Gregor Samsa

Pe măsură ce trec zilele, am senzaţia că trăim într-un absurd kafkian, în care nimic nu se leagă, nimic nu are logică. Deseori, mă gândesc că trăim coşmarul din „Metamorfoza” lui Franz Kafka, în care voiajorul comercial Gregor Samsa se trezi, într-o dimineaţă, metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.

În postura lui Gregor Samsa

Pe măsură ce trec zilele, am senzaţia că trăim într-un absurd kafkian, în care nimic nu se leagă, nimic nu are logică.

Băsescizarea lui Crin Antonescu

Pentru a ajunge în vârful piramidei, Traian Băsescu l-a copiat, până în cele mai mici detalii, pe Ion Iliescu, asigurându-şi simpatia „prostimii”, care l-a purtat pe braţe spre Palatul Cotroceni. Ştiind că acest lucru nu se va mai întâmpla la alegerile pentru al doilea mandat, a avut grijă să-şi subordoneze, ca un veritabil satrap, partidul, pentru ca aparatul acestuia să lucreze pentru el.