Boc, compromis până la capăt

Spuneam, ieri, că preşedintele Traian Băsescu are opţiunile sale în ce priveşte păstrarea sau debarcarea Guvernului Boc. Cu siguranţă, şi-a făcut toate calculele. A evaluat avantajele şi dezavantajele fiecărei mutări - atât a debarcării, cât şi ale amânării acestui moment. Şi mai spuneam, că renunţarea imediată la Emil Boc şi la miniştri săi ar constitui o supapă care ar permite defularea tensiunilor acumulate în rândul populaţiei.

Nebuloasă

A vrut UTA să promoveze sau nu ? O întrebare al cărui răspuns îl vom afla, atunci când vor fi descoperiţi şi teroriştii care au ucis sute de români în Revoluţia din 89. Părerile sunt împărţite.

Adevăratul învingător

A pierdut ani din viaţă, luptând pentru a demasca mizeriile dictaturii Selejan. I s-a băgat pumnu-n gură, a fost declarat non-grata, i s-a luat dreptul constituţional de a alege şi a fi ales, dar nu a încetat nici o clipă să creadă în justiţie.

Guvernul Boc, dans pe sârmă

După ce noul partid creat în jurul lui Gabriel Oprea, UNPR, a anunţat, ieri, că nu va vota nici în favoarea unei moţiuni de cenzură, nici împotriva acesteia, soarta Guvernului Boc devine una nesigură. Şi imprevizibilă, chiar pe termen scurt.

Demnitatea noastră „cea de toate zilele”

Una dintre cele mai importante valori ale spiritului, prin care omul a trăit, şi-a măsurat propria personalitate de-a lungul timpurilor, stabilindu-şi în egală măsură locul printre semeni, a fost şi este demnitatea.

Neputinţa de a ne revolta

Noi, românii, suntem ciudaţi, greu de înţeles pentru cei care ne privesc din afară. În toate privinţele. Mulţi ambasadori, oficiali europeni ne-au şi spus-o de la obraz. Cam acelaşi lucru a transpărut şi din stupefacţia presei străine care, ieri, a fost cu ochii pe noi (doar, se anunţase grevă generală!) şi nu a înţeles atitudinea celor care s-au sucit şi au făcut din greva generală o mare fâsâială, vorba cuiva.

Guvernarea, o mare cocoaşă

Este o vorbă: „vezi ce-ţi doreşti, pentru că ar putea să ţi se împlinească”. Ei bine, constatăm că se potriveşte perfect şi guvernării PD-L.

Iertaţi-ne că existăm şi noi!

Am spus, nu o dată, că Puterea aceasta face cu noi tot ce vrea. Ne fură banii cu care noi, cetăţenii, alimentăm bugetul ţării cu impozite, cu taxe şi cu dări cât cuprinde.

Praf aruncat în ochii naivilor

În ciuda politicienilor şi analiştilor care jubilează că între PDL şi Băsescu survine o ruptură iremediabilă, partidul şi tăticul său nu fac altceva decât să urmeze, pas cu pas, etapele unei strategii puse la cale cu mult timp înainte, Partidul Democrat fiind singurul care, încă de la înfiinţare, a ştiut ce înseamnă strategia pe termen scurt, mediu şi lung.

Încă doi ani, fără speranţă

Trăim zile de coşmar. Din păcate nu visăm urât şi ceea ce ni se întâmplă este real. Preşedintele Traian Băsescu, întrebat de un lider de sindicat dacă îşi aminteşte că, în 2009, a spus că pensia socială ar fi trebuit să fie de 500 de lei, cum găseşte de cuviinţă să răspundă?