Ultima găselniţă, cu care Traian Băsescu i-a lovit peste obraz pe pedelişti, este că premierul Emil Boc a fost sabotat. Adicătelea, dumnealui Boc, e de treaba, e profesionist sadea, numai că, ai dracu , ceilalţi miniştri îl sabotează. Şi nu e vorba de toţi miniştrii cabinetului, ci doar de cei ai PD-L.
O moştenire grea, păcătoasă. Cu acest „balaur” trebuie să lupte noul şef din fotbalul judeţean. Dacă vrea cu-adevărat o schimbare. În bine. Misiunea nu va fi una deloc facilă. Mulţi vor căuta să-l obstrucţioneze, să-l atragă de partea lor.
Pe măsură ce trec zilele, am senzaţia că trăim într-un absurd kafkian, în care nimic nu se leagă, nimic nu are logică. Deseori, mă gândesc că trăim coşmarul din „Metamorfoza” lui Franz Kafka, în care voiajorul comercial Gregor Samsa se trezi, într-o dimineaţă, metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.
Pentru a ajunge în vârful piramidei, Traian Băsescu l-a copiat, până în cele mai mici detalii, pe Ion Iliescu, asigurându-şi simpatia „prostimii”, care l-a purtat pe braţe spre Palatul Cotroceni. Ştiind că acest lucru nu se va mai întâmpla la alegerile pentru al doilea mandat, a avut grijă să-şi subordoneze, ca un veritabil satrap, partidul, pentru ca aparatul acestuia să lucreze pentru el.
A pierdut ani din viaţă, luptând pentru a demasca mizeriile dictaturii Selejan. I s-a băgat pumnu-n gură, a fost declarat non-grata, i s-a luat dreptul constituţional de a alege şi a fi ales, dar nu a încetat nici o clipă să creadă în justiţie.