În 22 decembrie, când încă dictatorul era în viaţă, mulţimea adunată în Piaţa Revoluţiei a propus schimbarea numelui ziarului judeţean, fiind acceptat de către toţi ca noul cotidian al Aradului să se numească „Adevărul”.
A urmat apoi, din după-amiaza aceleaşi zile, elaborarea întâiului număr. S-a redactat, s-a machetat, s-a paginat şi s-a tipărit, într-o tensiune de nedescris – datorată îndeosebi zvonurilor de tot felul -, la Tipografia Gutenberg.
După o noapte grea, de oboseală şi spaimă, în zorii zilei de 23 decembrie, la gura rotativei apărea pentru prima oară „Adevărul”, un tabloid în patru pagini, un ziar nou, pus în slujba democraţiei. Şi cum orice gazetă nu poate exista fără cititori, ne-am gândit să le-o oferim „caldă” revoluţionarilor din Piaţa Primăriei, oamenilor pe care îi vom găsi pe străzile oraşului.
Aşa am pornit, spre centru, în maşina prietenului şi consăteanului meu, Ioanel Sabău, împreună cu scriitorul Dumitru Toma, primul redactor-şef.
Peste tot am fost întâmpinaţi cu bucurie, oamenii ne luau ziarele din mâini nerăbdători să le citească. Copil al libertăţii, „Adevărul” se născuse şi pornea spre viaţă.
Vasile Filip
Citiți principiile noastre de moderare aici!