Supremaţia PDL este instaurată şi în majoritatea localităţilor din judeţul nostru. Într-un cuvânt, raportul de forţe este net favorabil organizaţiei conduse de Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă.
La polul opus, social-democraţii arădeni sunt departe de poziţia PSD în plan naţional. Cum se explică poziţia slabă a PSD Arad în plan local? Prin continua diluare a valorilor, prin certurile şi excluderile care au bântuit această organizaţie în ultimii 7-8 ani, adică de la celebrul „puci” de la Zăbrani, împotriva lui Avram Crăciun. De atunci şi până în vara trecută, răfuielile interne au măcinat permanent organizaţia, ducând-o la starea de neputinţă, de necompetitivitate.
Este de mirare că, atâţia ani, conducerea centrală a PSD nu s-a impacientat şi nu a luat măsuri de stopare a declinului. Cum de neînţeles este uşurinţa cu care lideri locali de circumstanţă au izbutit să câştige încrederea „centrului”. A trebuit ca PSD Arad să înregistreze cel mai slab scor electoral, din 1990 încoace, ca Bucureştiul să accepte că organizaţia arădeană este plăpândă şi bolnăvicioasă. Aşa se explică detaşarea lui Marius Lazăr la Arad, ca lider interimar.
Spre deosebire de alţi „doctori” trimişi aici, Lazăr a luat lucrurile în serios, a încercat şi, într-o oarecare măsură, a reuşit ca, în timpul scurt dintre „locale” şi „parlamentare”, să readucă pacea şi o relativă unitate în organizaţie. Dar greul abia începe. PSD Arad are nevoie de oameni noi, de personalităţi puternice. Nu va fi o muncă uşoară, această tentativă de formare a unei garnituri noi, competitive.
Totuşi, social-democraţii arădeni au măcar şansa de-a avea alături de ei un politician abil şi stăruitor, spre deosebire de liberali, care s-au pricopsit cu Norica Nicolai, foarte scumpă la vedere.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!