Bunăoară, în România de azi, nu mai există o licitaţie corectă. Sau, dacă există, ele sunt excepţiile care confirmă regula. Se lucrează murdar, cu câştigători prestabiliţi. Caietele de sarcini sunt alcătuite după profilul destinatarului, fiind incluse elemente de „recunoaştere” bătătoare la ochi. Este ca şi când ai pretinde ca fericitul câştigător să aibă părul creţ, fără cărare; două măsele să fie lipsă iar alte trei, plombate; pe obrazul drept să existe un semn; să fie înalt de 1,77 m şi greu de 81 de kg. Acestea fiind datele, favoritul celor care organizează licitaţia (un tip din clientela politică sau, oricum, unul care ştie să împartă prada cu cine trebuie) este desemnat câştigător, pentru că este de domeniul imposibilului să mai existe altcineva care să corespundă semnalmentelor respective.
Banul public este prădat sub ochii noştri şi nicio instanţă nu se sesizează. Chiar în aceste zile, Elena Udrea aruncă bani din buget, în stânga şi în dreapta, ca să cumpere voturi pentru candidatul Emil Boc, la şefia PD-L. Contra unor sume deloc neînsemnate, aleşi locali sau parlamentari îşi trădează opţiunile, adică dau cinstea pe ruşine.
Alt paradox, în sfera nesimţirii, a lipsei de responsabilitate. Guvernanţii, clasa politică în ansamblu, se lamentează că abia atragem 3% din banii europeni care ne sunt alocaţi. Ei bine, toţi ştiu de ce nu vin banii în ţară, dar nimeni nu are interesul să stopeze corupţia din acest domeniu. Dacian Cioloş, comisarul european pentru Agricultură, ne-a spus-o franc, în faţă: funcţionarii publici mai mult pun beţe în roate celor care doresc finanţare europeană pentru proiecte; se schimbă condiţiile de eligibilitate după publicarea cererii de proiecte; alţi funcţionari cer şpagă şi pretind beneficiarilor să lucreze doar cu anumite firme de consultanţă etc.
Un adevărat banditism bântuie România şi nimeni nu plăteşte, nimeni nu se teme. E vremea ticăloşilor, care stau cu Puterea la masă.
Citiți principiile noastre de moderare aici!