Nu este o noutate. Personajul Ţiriac a mai făcut parte din jocul speculaţiilor, fie pentru postul de premier fie pentru cel de preşedinte. Mai mult, i s-au făcut şi propuneri, dinspre mai multe partide, pe care le-a refuzat de fiecare dată. Nici acum nu există, sau nu ştim noi?, vreun semn că Ion Ţiriac ar accepta oferta care i-ar pregăti-o grupuri din PSD şi PNL. Mizez însă o pe veche vorbă românească, după care niciodată nu iese fum fără a fi şi foc.
Oricum, ideea unui premier neutru, că se cheamă el Ţiriac ori altfel, este interesantă. Şi ar putea fi chiar indispensabilă, în situaţia în care coaliţia formată, după scrutin, nu s-ar putea pune de acord asupra persoanei premierului, fiecare parte dorind ca şef al guvernului pe cineva din partidul său. Într-o asemenea eventualitate, două ar putea fi punctele fragile ale guvernării. Unu, dacă premierul va avea susţinerea politică asigurată, de-a lungul exercitării mandatului; doi, dacă preşedintele Traian Băsescu şi premierul respectiv pot asigura o bună colaborare între cele două palate, Victoria şi Cotroceni.
Din păcate, nimeni nu poate oferi garanţii în acest sens. Dar şi dacă, iniţial, le-ar oferi, toţi ştim că în lumea noastră politică legea nescrisă a cuvântului dat, verbal ori în scris, nu funcţionează. Acestea fiind datele problemei, şi revenind la Ion Ţiriac, îmi este greu să cred el ar intra într-un atare joc. Nu-l văd pe post de marionetă manipulată de sforarii din parlament, din guvern ori de la Cotroceni. Ţiriac este o fire prea independentă şi este prea obişnuit să conducă, nicidecum să fie condus, pentru a se pune la dispoziţia unor capricioşi incurabili.
Pe de altă parte, relaţiile dintre Ion Ţiriac şi preşedintele Traian Băsescu sunt departe de a fi cordiale. Dimpotrivă. Dacă ne amintim bine, Ţiriac l-a suspectat pe Băsescu de faptul că n-ar fi fost străin de dosarul penal „croit” pentru fiul său. Tot dosarul „Cocaină pentru VIP-uri” l-a stârnit pe Ţiriac împotriva Monicăi Macovei, pe atunci ministru al Justiţiei. În consecinţă, n-aş putea crede că Traian Băsescu, cel care nu uită şi nu iartă niciodată, ar putea „înghiţi” o desemnare a miliardarului Ţiriac pentru funcţia de prim-ministru.
Altfel, cum nu există şi nu va exista vreodată o şcoală pentru premieri, am convingerea că Ion Ţiriac ar putea fi, într-o ţară bine aşezată (într-o ţară normală – nu ezit să folosesc adverbul), un foarte bun prim-ministru. Îl recomandă succesul în afaceri şi bunele sale relaţii cu actuali sau foşti premieri şi şefi de state, cu foarte mulţi şi potenţi oameni de afaceri. Îl mai recomandă tenacitatea sa, capacitatea de a lupta pentru un scop, voinţa de a câştiga, încăpăţânarea înnobilată de bunul obicei de a asculta de părerea specialiştilor, acolo unde nu se pricepe. Nu văd cu ce şi de ce un Stolojan, un Geoană, un Răzvan Mihai Ungureanu sau un Vasile Blaga ar putea fi mai valabili pentru funcţia de şef al guvernului. Greşesc, oare?
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!