La noi, ministru poate fi oricine din sânul puterii. Singura condiţie este să fie agreat, adică să fie „de-al nostru”. La fel se întâmplă şi în celelalte instituţii, unde cei mai mulţi şefi nu sunt de specialitate şi n-au probat competenţa în nicio împrejurare. Cu asemenea oameni, nu trebuie să ne mirăm că nimic nu merge în ţara asta.
Ciudat mi se pare, bunăoară, modul în care PDL abordează politica de cadre la televiziunea şi la radioul publice. Întâi, pentru desemnarea preşedinţilor celor două instituţii de presă, orientarea portocaliilor s-a îndreptat spre ziarişti precum Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Rodica Culcer… Apoi, pentru TVR a intrat în discuţie, Ada Meseşan, şefa departamentului de presă al PDL! Nu s-au stins încă ecourile tonului nervos cu care portocaliii cereau îndepartarea lui Alexandru Sassu din fruntea TVR, care ar fi pesedizat instituţia, că PDL face acelaşi lucru – implantează un cadru de partid de nădejde în fruntea unei instituţii publice care este chemată, prin însăşi raţiunea de a exista, să fie echidistantă politic.
Politizarea excesivă este însă biblia după care se ghidează Traian Băsescu, pentru a ajunge să controleze tot ce mişcă şi tot ce i-ar putea limita puterea în expansiune. Am văzut această pornire, malefică din perspectiva democraţiei, şi la numirea judecătorilor pentru Curtea Constituţională. PDL a făcut tot posibilul pentru a-şi desemna în CCR suficienţi membri încât să controleze deciziile acesteia. Dacă nici Curtea Constituţională nu mai este ceea ce ar trebui să fie, atunci putem fi convinşi că putreziciunea moralităţii este absolută. Aşa se explică şi de ce judecătorii CCR au votat pentru salvarea pensiilor lor speciale, dar nu şi pentru cele ale militarilor, poliţiştilor etc. Dacă li se cere să judece strâmb pentru PDL, strâmb vor judeca şi atunci când în joc este interesul lor.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!