Am mai spus-o şi nu voi obosi să o spun, România a fost integrată în Uniunea Europeană aproape cu forţa, nu pentru a fi ajutată să se dezvolte, ci pentru ca puterile din interior să aibă un motiv public rezonabil să pretindă, faţă de ceilalţi, o cât mai mare zonă de acţiune. Prin atragerea României în NATO, americanii furaseră, cum se spune, startul, aşa că europenii au fost obligaţi să riposteze şi au făcut-o, târând România, total nepregătită, într-o aventură groaznică pentru ea.
Astăzi, la şase ani de la aderare, România are mult mai puţine valenţe europene decât la momentul luării deciziei. Prin supunerea ei la o sumedenie de măsuri perverse, aşa zişii parteneri nu numai că nu au ajutat-o să devină performantă, ci, dimpotrivă, au dus-o la un nivel catastrofal faţă de cel pe care l-ar fi putut atinge dacă nu ar fi fost nici în NATO, nici în UE. Probabil, vă veţi întreba ce legătură au aceste consideraţii cu serviciile secrete româneşti şi străine. Una esenţială: aderarea României la NATO şi UE a dus la subordonarea serviciilor româneşti şi într-o parte şi în cealaltă, prin intermediul unor slugi numite la comandă politică, nişte indivizi pentru care noţiuni precum interesul naţional sau ţară nu înseamnă absolut nimic.Oameni din interiorul fostei Securităţi l-au dat jos pe Ceauşescu, sprijiniţi de către serviciile secrete străine, americane sau europene, în numele democraţiei.
Rolul de parteneri s-a diluat de la an la an, serviciile secrete româneşti fiind puse de către şefii lor în slujba celor străine, obligate să apere interesele acestora, respectiv ale puterilor respective. Manipularea populaţiei, sarcină de bază a oricăror servicii secrete, nu mai este exercitată în beneficiul ţării, ci al celor care se bat ca să pună mâna pe ea. Şi la comanda lor. Cei care nu se supun indiferent la ce nivel ar fi, devin nişte ciumaţi care trebuie înlăturaţi de urgenţă. Nu ar fi nicio problemă dacă ar dori să o acapareze ca pe o grădină în paragină, pentru a o transforma în una înfloritoare, dar, din păcate, este exact pe dos. Ce să caute România, care nu a fost niciodată imperiu, la masa la care se decid destine ? Ca să parafrazez un scriitor, destul de obscur dealtfel, România participă la o şedinţă la care doi lupi şi o oaie votează ce vor mânca la cină. Teoretic, nu ar avea nicio şansă. Practic, poate să-i încaiere pe lupi, în aşa fel încât fiecare să demaşte cruzimea celuilalt faţă de o fiinţă nevinovată. Evident, nici unul nici celălalt nu va deveni erbivor, dar măcar va da oiţei răgazul necesar căpătării statutului de animal protejat .
Citat : „Încă nu este târziu ca România să se debaraseze de cei care o vând, zilnic, pe nimic”.
Citiți principiile noastre de moderare aici!