Amintiri trecute la arhiva personală, vise eliberate din colivii bine ferecate și…liniște. Avem nevoie de timp pentru amintiri și visare, timp pentru a exista. Numai o minte liniștită poate realiza splendoarea lumii cu imensele-i comori. Problemele dispar dacă reușești să rămâi calm, să trăiești divina armonie lăsată de sfintele sărbători pe pământ, pentru oameni. Ăsta-i marele avantaj al iernii: ne îndeamnă la meditație, ne ajută să privim cu luare aminte lumea ce ne înconjoară, să căutăm liniștea și pacea. Doar acum putem contempla arhitectura copacilor desfrunziți, atât de puternici în măreția lor! Acolo se află rădăcina, permanența și echilibrul după care tânjim noi, oamenii. Doar ei și iarna ne ajută să înțelegem sensurile ascunse ale vieții pe care celelalte anotimpuri le ascund în lumină, freamăt și culoare. Acum ne privim cu multă gravitate existența pregătindu-ne viitorul mai înțelepți. Ar fi minunat ca în prima lună a anului ce tocmai a-nceput să-nvățăm zborul spre înalt precum păsările cerului. Merită încercat. Și cu ce să-ncepi dacă tot mai sunt câteva zile libere și vrei să te bucuri de viață și să-ți menții sănătatea? Ieși din casă! Pe frig? Ei bine, da! În perioada sărbătorilor, sedentarismul atinge cote maxime. Ce să mai zic de mesele-ntinse zi de zi, fără opreliști? Procese de conștiință, cât cuprinde. Ai fost iarna în pădure? Pe la ora amiezii când soarele încălzește mai cu putere și natura aparent amorțită se trezește la viață. Zăpada de pe copaci picură în mici cascade sau se prăvale-n avalanșe scânteind în lumina soarelui. Se aude foșnetul păsărilor ce-și fac curaj în fața iernii, ieșite-n căutare de semințe de con. Se simte miros de pin și zăpadă, totul este de o prospețime incredibilă ce-ți face trupul să se-nfioare. La marginea pădurii te împiedici de crengile țepoase de ienupăr ce scot la iveală, printre acele ascuțite, fructele verzi cu gust amar, astringent, neplăcut. Dacă ai noroc, dai de fructele de anul trecut, cele albastru-violet ce sunt

dulci și parfumate. Mai găsești și bobițe portocalii de cătină. Lor nu le pasă de ger, ne așteaptă răbdătoare oferind vitamine și maximul calităților vindecătoare. Adevăratul scop al evadării în natură este mișcarea, bucuria de a ne umple sufletul cu frumusețea naturii din această lună aparent înghețată. Și asta pentru că în fiecare copac desfrunzit, bobiță de ienupăr și rază de soare, este multă, foarte multă dragoste.

Iarna ne ajută să înțelegem sensurile ascunse ale vieții pe care celelalte anotimpuri le ascund în lumină, freamăt și culoare”