Mersul pe jos, accesibil chiar şi anumitor bolnavi de inimă (cu avizul medicului), poate fi practicat de oricine şi la orice vârstă. Se pot parcurge zilnic 4-5 kilometri pe oră, mărind ulterior, gradat, distanţa parcursă şi timpul acordat sănătăţii noastre. La fiecare oră putem face un popas, la un suc, o cafea, o mică bârfa şi, mai departe, la drum! Aveţi nevoie de pantofi uşori, elastici, comozi, rezistenţi. Dacă drumul este accidentat purtaţi ghete care să protejeze gleznele. Îmbrăcămintea uşoară, lejeră, preferabil din bumbac deoarece lasă corpul să respire şi absoarbe transpiraţia. Această forma de mişcare ajută la fortificarea muşchilor şi tendoanelor, îmbunătăteşte circulaţia, reglează respiraţia. Când plimbarea este organizată în grup, în locuri pitoreşti, departe de forfota oraşului, se transformă într-o ocazie de socializare şi bună dispoziţie, cu efect revigorant. Somnul va fi mai liniştit şi profund.

Dacă sunteţi pensionari nu înseamnă că aţi ieşit din viaţa socială cu totul! Nu renunţaţi la aceasta perioadă de libertate, este momentul când ne oferim tot ce poate fi mai bun şi mai frumos drept recompensă pentru o viaţă de muncă şi sacrificiu. Mă veţi întreba cum, pensia abia dacă ne ajunge de la o lună la alta! De obicei, vârsticii îşi drămuiesc bruma de venit pentru a supravieţui dar acesta nu este un motiv de izolare, de stat în casă cu ochii la televizor sau împletind de zor căciuliţe şi fulare pentru nepoţi! Plimbarea nu costă decât timp alocat, în schimb frumuseţea naturii, căldura soarelui şi ciripitul păsărelelor ne vor aduce lumina în priviri, zâmbetul pe buze şi bucuria de a trăi frumos fiecare clipă din viaţa primită în dar.

Dacă sunteţi pensionari nu înseamnă că aţi ieşit din viaţa socială cu totul!