Dorind mereu să facem „totul”, am uitat cum este să nu faci „nimic”. Oare putem realiza cât de importantă este o clipă de trândăveală pentru trupul și spiritul nostru? Ce ar fi să renunțăm la falsele urgențe și să ne concentrăm asupra lucrurilor esențiale? Dacă ne-am face timp să ne trăim propria viață pur și simplu? Veți spune: imposibil! Asta este lene și lipsă de educație. Până și în vacanță programăm activități care nu ne permit să ne odihnim și să ne refacem total după un an de muncă. Stresul, marele dușman ne consumă lacom rezervele de energie. Mai avem nevoie de câte o pauză, permițând funcțiilor vitale să se refacă. Nu suntem mașini, și ele se mai strică uneori. Cel puțin o dată pe săptămână să lăsăm spiritul să vagabondeze liber oferind un mare balon de oxigen creierului. Uităm de liste, program și constrângeri, privim natura, distingem mirosul ei, simțim adierea vântului pe piele, ascultăm ploaia, privim zborul păsărilor, ne deschidem simțurile concentrându-ne asupra clipei prezente fără a scormoni trecutul și fără să anticipăm viitorul. Aceste momente de relaxare să devină un mod de viață pentru a face față unui program încărcat. În jurul nostru totul se derulează cu viteză. Între cafeaua de dimineață și întoarcerea acasă, există numai urgențe, liste, programări. Totul se transformă în automatism ce are un revers cumplit: înstrăinarea de sine și de ceilalți, neliniște, stres…Cu toții tindem să controlăm totul, acasă, la serviciu, familia. Nu este nevoie să fim perfecți; vom deveni antipatici, mereu preocupați și încordați. Să alternăm activitățile intelectuale cu cele fizice și relaxarea, este singurul mod în care ne putem păstra capacitatea de analiză, fără a ne lăsa depășiți de evenimente. Să învățăm să spunem „nu”, încetând să mai facem și munca altora atât la

serviciu cât și acasă din dorința de a demonstra că suntem cei mai buni! Viața ne aparține în mod exclusiv și uneori este bine să tragem pe dreapta pentru o pauză de existență imediată. Vom avea o satisfacție deosebită să facem ce ne place, nu doar ce trebuie! Să fugim de acasă la sfârșit de săptămână căutând în viața noastră ceva nou și interesant; un grup de prieteni, o sală de sport unde să ne îmbunătățim forma fizică, locuri noi și neumblate. Putem asculta muzică lăsându-ne purtați de vraja ei. Sunetele pot influiența bătăile inimii activând centrul satisfacției din creier. Avem nevoie să ne împrospătăm forțele și să ne regăsim calmul incluzând în viața noastră etape de relaxare. Studiile au demonstrat că oamenii care fac mult sport reușesc mai bine să-și reducă stresul. Au un somn mai bun refăcându-și forțele în cursul nopții. Fericirea se poate învăța, ea nu se moștenește, nici nu se câștigă la loterie. O putem găsi în noi înșine prin bunătate, toleranță, sentimente curate, iubire de oameni, animale și plante, respect. Sufletul trebuie spălat la fel ca și trupul, vom scăpa astfel de stres, griji, oboseală. Vom simți că trăim și nu există trândăveală mai fericită!

Studiile au demonstrat că oamenii care fac mult sport reușesc mai bine să-și reducă stresul”