Este cunoscută de multă vreme pentru proprietățile digestive și carminative. Este indicată în caz de bilă leneșă, intoxicații gastro-intestinale, stări de vomă, atonie digestivă, diaree, constipație. Stimulează tonusul general, decontractează mușchii, atenuează răul de mișcare și este utilă în caz de oboseală generală. Datorită mentolului, este revigorantă – vara frecționați picioarele obosite cu un pumn de frunze de mentă.

Printre compușii importanți din menta pipărată sunt uleiurile esențiale (mentol și mentonă) și flavonoizii luteolină și mentozidă. Are, în primul rând, proprietăți antibacteriene, deoarece mentolul este un antiseptic și un fungicid puternic.

Menta conține potasiu, fosfor, calciu, sodiu, zinc, cupru, mangan și vitaminele A, B1, B2, B3, B5, B6, B9 și antioxidanți precum acidul rosmarinic și flavonoidele. Menta uscată este o sursă bună de fier și de mangan. Este folosită în gastronomie în întreaga regiune mediteraneeană pentru a aromatiza preparatele și a le face mai ușor de digerat. Alcoolul de mentă este recunoscut pentru tratarea răului de mișcare, grețurilor și vomei.

Menta este delicioasă sub formă de ceai – o modalitate de a beneficia de proprietățile ei atât vara, cât și iarna. Pentru o infuzie relaxantă, turnați 150 ml apă fiartă peste o linguriță de mentă proaspătă, lăsați să infuzeze timp de 10 minute, filtrați și beți cât e cald. Menta proaspătă poate fi păstrată 10 zile într-un pahar cu apă, împrospătând mereu apa. Frunzele uscate se păstrează într-o cutie închisă ermetic, în loc uscat și ferit de lumină.

Menta uscată este o sursă bună de fier și de mangan