Decizia tâlhărească a comisiei de disciplină, prin care clubul arădean este obligat să joace meciurile care au mai rămas din acest campionat fără spectatori, a reușit să demonstreze încă o dată că UTA este o stare de spirit a Aradului și că sufletul Bătrânei Doamne este mai tânăr ca niciodată. Au fost de acord, “experții” comisiei, ca pe stadion să intre doar copii. Ce se poate intâmpla? Vor fi câteva zeci, poate sute, stingheri în tribune, ale căror voci subțiri vor părea ridicole în contextul unui meci de superligă. Oricum glasul suporterilor arădeni este acoperit din studio de vocea diletanților comentatori Digisport, un post trompetă al echipelor bucureștene.

Surpriză, aproape 5000 de copii frumoși ai Aradului au ocupat în întregime tribuna a doua și mare parte din peluza sud. Îmbrăcați în roșu și alb, echipați cu fulare, aceștia au creat poate cea mai frumoasă atmosferă existentă pe un stadion de fotbal, începând minunat imnul UTA, fiind apoi, acoperiți neinspirat de către organizatori cu imnul redat de la stația de amplificare. Copiii însă nu s-au lăsat, au început să scandeze numele echipei cu atâta determinare, incât i-au făcut pe jucătorii ambelor echipe să privească zâmbind spre tribune. Și câtă bucurie în tribune, apluze și încântare la fiecare pasă reușită, oftaturi la greșeli, ovații la fiecare dribling. Inocența micuților, care se manifestau ca la un meci din curtea școlii, a reușit să transforme meciul, altfel nu foarte palpitant, într-unul memorabil.

Până la urmă, decizia federației s-a întors în favoarea clubului UTA, arătând că la Arad, cei ai căror bunici sau străbunici încurajau echipa pe timpul marilor ei succese, vor duce mai departe această iubire, că visul baronului este fără de sfârșit. A fost o declarație de iubire pentru un club, pentru o echipă, așa cum nu cred că în multe locuri se mai poate vedea. Poate că ar trebui, ca măcar o dată pe sezon, clubul UTA să ofere un meci copiilor, să fie un meci doar cu copii în tribune, să fie un meci doar cu încurajări și țipete nevinovate de bucurie la fiecare reușită a sportivilor din arenă. Avem, nimic de spus, o galerie superbă, o galerie care cântă frumos și dă aripi echipei, o galerie care trăiește pentru UTA și o susține peste tot, dar parcă, totuși, acești copii ne-au dat o lecție despre ceea ce înseamnă bucuria sinceră de a urmări un meci de fotbal. Bucuria de a lua parte la un eveniment sportiv doar pentru spectacol, doar pentru a-ți încuraja favoriții, fără intenția războirii cu alții, fără jigniri.

Iar pentru că de bucurie vorbim, a fost impresionant momentul în care pe teren a intrat Rareș Pop, un copil încă și el, un model pentru cei din tribune, care întâmpinat cu atâta dragoste de către copiii prezenți, ne duce cu gândul că poate ar trebui mai mult promovate tinerele talente arădene.

Avem trecut la UTA, avem prezent, dar cel mai important este că avem viitor, iar asta a fost demonstrat vineri, 5 aprilie 2024, când cei mai frumoși arădeni au umplut tribunele de iubire inocentă pentru club, au cântat, au scandat și s-au bucurat așa cum doar copiii pot s-o facă.