Teste de maturitate pentru CCR

Ca atare, n-ar fi prima oară dacă am asista la o decizie discutabilă, lipsită de curaj, care să lase lucrurile aşa cum au „căzut”. Faptul că s-a dispus renumărarea voturilor nule, indică o asemenea tendinţă, formală, de tratare a plângerii. În plus, nici prevederile legale referitoare la anularea unui scrutin şi repetarea alegerilor nu sunt, spun specialiştii, suficient de bine formulate, suficient de riguroase.

 Există însă şi o altă temă care trebuie să intre în dezbaterea Curţii Constituţionale, în cazul în care alegerea preşedintelui va fi validată. E vorba de chestiunea desemnării premierului. Disputa pe acest subiect nu este una nouă. Ea a constituit prilej de polemică şi înaintea alegerilor prezidenţiale. Respectiv, atunci când, după moţiunea de cenzură care a dus la căderea Guvernului Boc 2, Traian Băsescu a invocat dreptul constituţional de-a desemna premierul din rândul partidului care a obţinut cele mai multe mandate la alegerile parlamentare.

 Cel puţin teoretic, situaţia s-ar putea repeta şi acum. Dacă va fi validat ca preşedinte, ceea ce este aproape sigur, Traian Băsescu va desemna un premier din cadrul Pardidului Democrat-Liberal. Dacă acel premier va reuşi să obţină o susţinere majoritară în Parlament, chestiunea ar rămâne, mai mult ca sigur, fără necesara clarificare. De ce? Pentru că nimeni nu o va mai aduce în faţa CCR. O dată, pentru că nu va mai fi de actualitate; în al doilea rând, pentru că devenind cutumă, prin interpretarea şi aplicarea ei ca atare de către Băsescu, ar putea fi, cândva, utilă şi celor care astăzi o contestă. În schimb, dacă PSD şi PNL vor izbuti să creeze ele o majoritate parlamentară, apelul la arbitrajul Curţii Constituţionale devine absolut necesar. Pentru că s-ar crea un conflict instituţional, între Parlament şi Preşedinţie, pe seama modului de interpretare a prevederilor Constituţiei. Şi pentru că trebuie clarificat dacă preşedintele are obligaţia de a se supune voinţei unei majorităţi parlamentare în desemnarea premierului.

T.M.