Unicul Cârmaci răpune ţara

Degeaba au vrut cei din coaliţia de guvernământ să rămână concediul maternal de doi ani, în zadar s-au ocoşit udemeriştii că ei n-au fost consultaţi şi că nici în ruptul capului nu acceptă reducerea acestui concediu. Când totul părea bătut în cuie, a fost suficient să vină „cârmaciul” la şedinţa Coaliţiei şi să poruncească – „Se reduce!” – şi,  automat, concediul mamelor a fost redus la un an, după vrerea lui Zeus. Mai mult, ca să-i facă stăpânului pe plac, Coaliţia a acceptat să se taie 5,5 la sută şi din pensiile care depăşesc 740 de lei.

Democraţia noastră este praf şi pulbere. Instituţiile funcţionează formal, fiind toate la cheremul lui Băsescu. Guvernul este Băsescu. Parlamentul este tot Băsescu, majoritatea creată contra naturii având ca singură raţiune de a fiinţa – satisfacerea poftelor lui Zeus. Oameni fără coloană vertebrală, fără demnitate şi fără o brumă de respect pentru cei care i-au trimis să-i reprezinte în Parlament, se fac preş în faţa preşedintelui Băsescu. Portocaliii, pentru a-i intra în graţii şi pentru a trage foloase personale; udemeriştii, pentru a-şi atinge şi interesele personale, şi pe cele colective, cum ar fi Legea Educaţiei; Cristian Diaconescu şi Marian Sârbu, de la UNPR, trăgând nădejde că vor prinde şi ei un post de ministru, înainte ca partiduleţul lor de 1% să fie trecut în uitare. Toţi alcătuiesc o Coaliţie a ruşinii şi o majoritate care, prin ordonanţele de urgenţă şi prin repetatele asumări de răspundere (!) ale Guvernului, desfiinţează practic Parlamentul.

Traian Băsescu vrea să fie – şi chiar este! – un Factotum. El iniţiază, el hotărăşte, el îndeplineşte, ceilalţi fiindu-i doar marionete, lipsite de conştiinţă, care îi fac jocul. Din păcate, spre nenorocirea acestui popor, Unicul Cârmaci nu are nici viziune, nici capacitatea de a realiza că a devenit o pacoste pentru români. El, care proslăvea poporul, vădeşte acum o pornire diabolică împotriva acestuia. Vorba cuiva, Băsescu a devenit gâdele dascălilor, al medicilor, al mamelor, al pensionarilor, al funcţionarilor, al bebeluşilor, al marii majorităţi a cetăţenilor. Şi când te gândeşti că mai are patru ani în faţă pentru a-şi desăvârşi „opera”!

T.M.