Şi aşa va fi, oricât se
grozăveşte Geaonă că este gata
să poarte partidul spre nebănuite victorii.
Un lider de partid care pierde o bătălie
atât de importantă – şi, peste toate,
din cauza sa -, devine imaginea eşecului, simbol
al neputinţei şi al multor slăbiciuni.
Una dintre slăbiciuni este însăşi
lipsa sa de onoare, refuzul de a-şi asuma
eşecul, prin depunerea mandatului. Faptul că
se agaţă de scaun îl teleportează
în zona penibilului şi îl pune
în situaţia de-a se trezi alungat de la
conducerea PSD. Dacă va fi aşa, dacă va
fi lipsit de virtutea onorabilităţii,
dacă nu-şi va depune mandatul nici în
ceasul al doisprezecele, îi va determina
până şi pe alegătorii săi
să accepte că au susţinut pe cine nu
trebuia.
Cum o fi, vom vedea. Mai interesant este să
speculăm pe tema succesiunii la
preşedinţia PSD. Unul dintre liderii
judeţeni, propune ca preşedinţia
să-i fie redată lui Ion Iliescu.
Fără a-i nega lui Iliescu experienţa de
om politic, realegerea acestuia în fruntea PSD ar
aduce mai mult a restauraţie, decât a
primenire şi a reformare. Potrivită nu mi
s-ar părea nici varianta cu Miron Mitrea. Are
dosare penale legate de „coadă”, dar
are în spate, alături de Ilie Sârbu,
şi statutul de „colaboraţionist”
cu oastea lui Băsescu, în vederea
guvernării PDL-PSD. Dintre cei tineri, Victor
Ponta mi se pare când pripit, când naiv,
când un ins care dă tot afară din
casă. În consecinţă, trebuie
să se „coacă”, dacă mai are
resurse.
O soluţie ar putea fi Cristian Diaconescu, dar nu
ştiu câtă autoritate are în
partid şi de câtă susţinere s-ar
bucura. Cam puţine variante şi niciuna care
să adune suficiente entuziasm şi
încredere, nu? Într-un asemenea moment,
pesediştii ar trebui să regrete că nu
i-au dat lui Adrian Năstase prilejul de-a se
„curăţa” în
instanţă, în loc să-l
susţină şi să-l menţină
în zona suspiciunilor de corupţie. Nu de
alta, dar preşedinte mai bun ca el nu văd
să-şi găsească.
Tristan Mihuţa
Citiți principiile noastre de moderare aici!