A fost un veritabil colecţionar de medalii pe vremea junioratului şi ultimul pugilist care a adus Aradului o medalie naţională de seniori. Şi o alta la „Centura de Aur”.
Putea ajunge departe, cu un strop de seriozitate în plus şi dacă nu ar fi avut ghinionul unor adversari tari la categorie.
Dispărut o perioadă din peisaj, Delamarian nu a stat prea mult pe gânduri, când oficialii clubului din Aradul Nou i-au făcut o ofertă. Norocul lui Florin s-a numit Dionisie Szekelly, cel care, surprinzător, a părăsit Motorul în detrimentul unui contract în Ungaria, fără să ţină cont că astfel contribuie la destrămarea, poate, a celui mai vechi cuplu de antrenori din boxul românesc: Barna – Szekelly.
La puţine zile de la (re)venirea în sală, de-acum antrenorul, Delamarian a primit botezul primei competiţii, zona „naţionalelor” de cadeţi şi juniori. Rezultatul a fost unul peste aşteptări, şase din cei opt sportivi deplasaţi la Tg. Mureş obţinând calificarea la turneu final (şi) cu Delamarian la colţ.
Cu siguranţă, fratele mai mare al pugiliştilor din Aradul Nou, nu va uita niciodată cel dintâi succes din cariera sa de antrenor. Indiferent de valoarea succeselor următoare, care, suntem convinşi, nu vor întârzia să apară…
Daniel Scridon
Citiți principiile noastre de moderare aici!