Dinu Butas, Monsieur de Bujac!

Asta se întâmpla prin anii ’60, când Valentin Butaş viitorul fotbalist arădean îşi petrecea anii copilăriei jucând fotbal pe câmpurile din jurul Bujacului.Mama şi cei apropiaţi îi spuneau Tinu, de la Valentin, dar cu timpul colegii de joacă şi mai târziu, prietenii, l-au “titularizat” cu “Dinu” şi Dinu a rămas până astăzi.

Dinu Butaş s-a născut la Braşeu, un sat de lângă Zam, pe data de 14 iunie 1953, dar copilăria şi-a petrecut-o la Arad , iar de pe maidanele bujecane a ales UTA ( „pentru că acolo se dădea o cană cu lapte şi o eugenia”).N-a stat mult la UTA , regretatul Viorel Pascu ademenindu-l la CFR la vârsta de 15 ani. După patru ani , este chemat din nou la UTA de Alexandru Dan ( alt regretat) împreună cu Dorel Cura care evoluase până atunci la Vagonul. La UTA după ce joacă două meciuri face ruptură de menisc, după care un an pauză. Urmează invitabilul stagiu militar împreună cu fostul portar vagonar Dudu Butaru, perioadă în care se „ plimbă „ pe la echipele Chimia Râmnicu Vâlcea, Steaua şi Şoimii Tarom Bucureşti. Revine în Arad în anul 1974 şi este împrumutat de UTA la CFR-Vagonul( Unirea), iar din vara aceluiaşi an la Strungul sub comanda lui Gherghel şi Meţcas. Aici petrece 8 ani de activitate, având la activ două promovori şi două titluri de golgheter.În anul 1983 se transferă la Rapid Arad , antrenor Pătraşcu, iar în 1990 părăseşte ţara alăturându-se în Franţa soţiei lui Olimpia.

Cei doi au un băiat, Ciprian Adrian, dar acesta nu a cochetat cu sportul însă i-a dăruit „ buicului „Dinu” doi nepoţi. Fostul fotbalist arădean este stabilit la Grenoble, iar în această perioadă a fost prezent timp de trei săptămâni la Arad pentru a-şi rezolva unele probleme şi pentru a mai juca , dacă nu fotbal , măcat câteva dispute de tenis cu piciorul.

Unul dintre cei mai buni prieteni ai lui, Petre Botiş l-a invitat în grădina lui ( „ acolo unde au crescut campionii României la juniori, cei doi copii ai mei Licinius şi Sorin, în anii 1995 şi 1996”, spunbe mândru Petre). Pe superbul teren gazonat, amenajat de bătânul Botiş s-au disputat în penultima seară de România a lui Dinu, un turneu internaţional de tenis cu piciorul. De ce internaţional? Pentru că pe teren au intrat pe rând „ francezul” Dinu Butaş, „americanul” Pavel Olaru( fost vârf de atac la Olimpia Bujac, Crişul Chişineu Criş şi Strungul Arad) stabilit acum în Arizona ( USA) şi românii Neluţu Ardelean, Petre Botiş , subsemnatul şi Dorel Avram, la care , mai târziu s-a alăturat şi Bebe Bontea. S-a jucat până s-a întunecat, după care, la o bere s-au depănat amintiri.

A treia zi, Dinu Butaş , fotbalistul cu chip de pictor , s-a urcat în autocarul de Franţa. A revoir , monsieur Dinu!