Jurnal arădean: Vă mai amintiţi cum aţi pătruns în lumea sportului rege?

Metskas: M-am născut pe 17 iunie 1935 în satul Slimnița, mai târziu devenit Trilofos, în Grecia, la graniță cu Albania, deci la 36 de ani după ce în Arad se disputa primul meci de fotbal din România (completează zâmbind, „Grecu”). Slimința fiind o localitate de graniță, acolo erau și mulți militari grăniceri, iar aceștia ne acceptau la ei în echipe când jucau în timpul lor liber. „Parfumul” acelor dispute nu-l voi uita niciodată. Ăsta a fost începutul, dar până să ajung la fotbalul de performanță am parcurs un drum extrem de lung și plin de peripeții. (Povestea vieții fotbalistice a lui Christos Metskas o puteți afla în întregime, citind cartea scrisă de Radu Romanescu). Am debutat ca portar. Drumul spre performanță l-am parcurs prin Albania, apoi în România, pe la Orăștie, Pitești, Craiova, București, Giurgiu, apoi, în sfârșit, în anul 1957, la Arad, la UTA.

JA: Vă amintiți cum era atmosfera din jurul terenului ?

Metskas: Prima imagine pe care o am în față este mulțimea de spectatori prezenți în tribune. Stadioanele erau pline ochi, iar echipele mari din România, printre care și UTA, erau însoțite și în deplasări de 3.000-5.000 de spectatori. Iar dacă vorbim de spectatori, în acele vremuri nu a existat sălbăticia, înjurăturile și jignirile de astăzi. În tribune venea toată familia, soț, soție, copii, toți îmbrăcați elegant și … poate râdeți … cu flori … și niciodată nu am auzit ca vreo galerie să înjure sau să jignească echipa adversă.

JA: Ce jucători valoroși ați avut alături de dumneavoastră de-a lungul timpului?

Metskas: De la sosirea mea în Arad, am jucat alături de nume mari din fotbalul românesc: Petschovschi, Băcuț, Serfezo, Farmati, Radin Dușan, Toma Jurcă, Lereter, Domide și mulți alții. Cu Zoltan Farmati am fost coleg de cameră în toate deplasările UTA-ei, un om foarte iubit de coechipieri și de foarte multe ori personajul principal al farselor puse la cale de Toma Jurcă.

JA: Ați cochetat mai târziu și cu viața de antrenor. Ne puteți da câteva detalii?

Metskas: În 1968 m-am înscris la cursurile de antrenori de la Facultatea din Timișoara și l-am avut antrenor pe Jakie Ionescu. Am primit carnetul de antrenor categoria V-a, iar cu timpul, urmând alte cursuri, am ajuns ca să dețin dreptul de a profesa ca antrenor principal. În paralel, jucam la UTA, dar antrenam și o echipă de juniori. După ce m-am lăsat de fotbal, în 1969, am debutat ca antrenor secund la Vulturii Lugoj, iar Mihai Țîrlea senior, antrenor principal. În 1974, am fost antrenor la Gloria Arad, in Divizia C, apoi la Strungul, secund cu Gherghel principal, după care la Centrul de juniori al UTA-ei. Ultima dată am fost antrenor secund împreună cu Antoniu Bacoș, la UTA, cu Jakie Ionescu principal.

JA: Ce părere aveți de acest proiect al AJF Arad, privind organizarea unui campionat de fotbal rezervat echipelor de old-boys?

Metskas: Este o idee foarte bună, un campionat unde să evolueze foști fotbaliști ai Aradului reprezintă cel mai potrivit eveniment de a sărbători 120 de ani de la primul meci disputat la Arad și în România. Iar faptul că echipele vor purta numele unor vechi cluburi din județul nostru este o altă idee excelentă. Oamenii își vor reaminti de: Indagrara, Olimpia, Constructorul, Banatul, Blănaru. Tricoul Roșu, Găiana, CPL sau echipe din mediul rural precum: Vânători, Grăniceri, Pilu, Bocsig, Seleuș, Șomoșcheș și multe altele. Felicitări celui care a inițiat proiectul!

Ioan Hamza