-D-le primar, toată lumea fotbalistică din Arad ştie că la baza acestui frumos proiect sportiv numit Naţional Sebiş stau pasiunea dvs. pentru sport şi dorinţa de a oferi cetăţenilor Sebişului şi celor din împrejurimi un club cu care să se mândrească.
-Da, este adevărat că sunt pasionat de sport încă de mic, iar apoi, în adolescenţă şi tinereţe, am practicat sportul, ca boxer având rezultate notabile. Dar dragostea cea mai mare a fost şi rămâne fotbalul.
-Ce diferenţă este între sportul de azi şi cel din tinereţea dvs.?
-Pe vremea mea, practicarea sportului era privită sub două aspecte. Una era cea oficială, legată de aspectul politic, cu Daciada, cu Sportul pentru toţi şi alte campanii care, în esenţă nu erau rele, doar că erau politizate. Al doilea aspect era cel al pasiunii. Cei mai mulţi dintre tinerii de atunci mergeau la fotbal, la handbal, la volei, la box sau la alte ramuri sportive, din pasiune. Nu aşteptau recompense materiale, nu aveau dotările de acum, dar erau pasionaţi şi asta-i mâna spre sălile şi terenurile de sport. Acum, cluburile abia de pot strânge doi-trei tineri sportivi, care au pretenţii foarte mari, în comparaţie cu performanţele pe care le obţin.
-Revenind la fotbalul sebişan, Naţionalul este la a doua tentativă de promovare în Liga a II-a. Anul trecut aţi pierdut în play-off în favoarea Pâncotei. Aţi tras ceva învăţăminte din acea experienţă?
-Felicit Pâncota pentru succesul de atunci şi doresc să ne întâlnim în sezonul viitor în Liga a II-a. Ca învăţăminte, pot spune doar că mi-a dat motive de reflecţie în alegerea jucătorilor. Altfel, vreau să declar sus şi tare că Naţional Sebiş va lupta pentru promovare doar prin mijloace fotbalistice, pur sportive.
-Lotul actual vă oferă garanţia promovării?
-Eu zic că da. Antrenorul Adrian Abridean este un adevărat profesionist, dedicat total fotbalului. Componenţa lotului este potrivită pentru performanţă, existând un echilibru între tineri şi experimentaţi, ca şi între localnici şi cei veniţi din alte părţi. Avem concurenţă pe posturi, avem jucători de valoare recunoscută, dar şi tineri dornici de afirmare şi performanţă.
-Care credeţi că va fi principalul adversar la promovare?
-Dacă vă referiţi la o echipă, aceea este UTA Bătrâna Doamnă. Nu că ar fi mai bună decât Naţionalul, ci pentru că poartă aspiraţiile şi speranţele unui oraş şi unui nume de legendă în fotbalul românesc. Ne dorim cu ardoare promovarea, dar oricare ar fi clasamentul final, dorim ca Aradul să fie prezent şi reprezentat cu cinste în al doilea eşalon fotbalistic al ţării.
-Nu credeţi că Liga a II-a este un nivel prea înalt pentru un oraş şi un club ca Sebişul?
-Poate par hazardat, dar eu sunt convins că la Liga a II-a vor fi cheltuieli mai mici decât la Liga a III-a. Asta pentru că pretenţiile salariale ale jucătorilor noştri nu sunt exagerate, deplasările nu sunt cu mult mai lungi, transportul şi cazarea se fac cam la aceleaşi costuri. În plus, aşteptăm de la forurile superioare fonduri mai consistente.
-Mai aveţi şi echipa din Liga a IV-a, Naţional II…
-Este o pepinieră pentru echipa divizionară. Aici sunt rodaţi tinerii fotbalişti proveniţi de la cele trei echipe de copii, juniori şi tineret pe care le are clubul nostru. Având în picioare jocuri la un nivel destul de bun, cum este Liga a IV-a, ei vor putea face oricând saltul la echipa divizionară.
-Vi s-a dus vestea că sunteţi „devorator de antrenori”.
-Nu le cer antrenorilor decât să-şi facă datoria cu pasiune, competenţă şi respect faţă de fotbal, faţă de spectatori, faţă de jucători şi, pe ultimul plan, faţă de conducerea administrativă a oraşului şi a clubului. Chiar dacă am schimbat antrenorii, am rămas în relaţii foarte bune cu toţi, pentru că nu a fost nimic personal, nimic subiectiv din partea mea, ci am făcut totul, cred eu, spre binele fotbalului sebişan.
Citiți principiile noastre de moderare aici!