„Limba română fără frontiere”, la o nouă ediţie

În sala Artă şi Multimedia s-a derulat, recent, unul dintre cele mai vechi şi importante proiecte iniţiate de Biblioteca Judeţeană arădeană -  „Limba română fără frontiere”.

Prin acest proiect se fac cunoscute publicului arădean cultura, obiceiurile şi modul de viaţă ale românilor trăitori înafara graniţelor României.

În fiecare an, din 2002 încoace, Biblioteca Judeţeană „A.D. Xenopol” a invitat reprezentanţi valoroşi ai comunităţilor de români, cu influenţă în dezvoltarea vieţii socio-culturale a acestora, din următorele ţări: Ucraina, Republica Moldova, Valea Timocului şi Uzdin -Serbia, Macedonia şi Ungaria.

Acum a venit la Arad scriitoarea şi publicista româncă Eva Iova Şimon, din Jula ( Ungaria). Această ediţie a „Limbii române fără frontiere”  a adus în centrul atenţiei publicului arădean comunitatea de români din Ungaria. Într-un material power point conceput şi prezentat de jurnalista invitată Eva Iova Şimon s-a prezentat situaţia reală, neinfluenţată politic, a românilor din ţara vecină. Alături de jurnalistă au fost prezenţi Adrian Şimon – directorul Direcţiei Pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Arad şi o tânără din Jula. Discuţiile au fost mediate de Florin Didilescu directorul Bibliotecii Judeţene.

Eva Iova Şimon a făcut o necesară şi aprofundată trecere în revistă a situaţiei actuale a minorităţii româneşti din Ungaria. Datele furnizate sunt deosebit de descurajante. Domnia sa şi-a început alocuţiunea referindu-se la cele trei judeţe prepoderent româneşti, apoi la cele 10-12 localităţi în care spiritul românesc se manifestă aproape la limita de supravieţuire. Invitata şi-a exprimat tristeţea referitoare la şcolile aşa zise româneşti care poartă pe frontispiciu titulatură românească, dar al căror conţinut este palid şi fără acoperire românesc. A amintit că în Ungaria se manifestă comisii pentru autoguvernare ale minorităţilor şi că în cele româneşti există membri unguri care nici măcar nu vorbesc româneşte, dar reprezintă, totuşi, această comunitate.

Limba română este predată tot mai des de profesori unguri din lipsă de cadre didactice specializate, iar aceştia având cunoştinţe minime îi înveţă pe români funcţionarea limbii româneşti. În capitala ungară, Budapesta, nu există nici o şcoală românească, iar în cele pretinse româneşti sau în care studiază şi români aceştia nu-şi vorbesc limba din complex, din teamă sau din cine ştie ce alte considerente.

Familiile noi, mixte, îşi botează copiii adesea cu nume ungureşti, în timp ce conversaţiile din casă au loc în aceeaşi limbă. Ni s-a reamintit, cu nedumerire şi revoltă, că despre frumoasa moştenire lasată testamentar de Emanuil Gojdu studenţilor români din Ungaria, nu se vorbeşte defel acolo şi nici în România, gestul avocatului român rămânând, astfel, într-un mare anonimat.

De curând a mai dispărut un sat românesc

Singurul pilon de rezistenţă în jurul căruia se adună românii este biserica ortodoxă.

Adrian Şimon a completat şi punctat câteva dintre realităţile necosmetizate referitoare la minorităţi şi modul lor de viaţă în Ungaria. Vorbitorul a arătat că paşapoartele din Ungaria conţin doar nume ungureşti, celelalte naţionalităţi nu se regăsesc, în acestea, cu numele lor de origine.

Tânâra – acum studentă la Arad, a vorbit despre şocul avut la impactul cu comunitatea românească de acolo, când la 13 ani s-a mutat din România în Jula.

Jurnalista a oferit celor prezenţi multe exemplare din Foaia românească – săptămânalul românilor din Ungaria, o foaie asemeni unui strigăt, asemeni unei lupte disperate pentru păstrarea fiinţei naţionale.Bogată, diversă, scrisă într-o limbă curată revista se încăpăţânează, ca şi directorul ei – Eva Iova Şimon – să îi ţină vii şi să-i reprezinte pe români.

JA-V.F.