Cei 13 au fost ofițeri ai armatei imperiale habsburgice, care s-au alăturat mișcării revoluționare a lui Lajos Kossuth și au susținut revendicările maghiare de independență față de Imperiul Austriac, încălcându-și astfel jurământul de fidelitate față de Casa de Habsburg. Pe 6 octombrie 1849, Tribunalul Militar din Cetatea Aradului a pronunțat 489 de sentințe, printre care se regăseau și cele care îi priveau pe cei 13 generali. Toți au fost apoi executați în cetate, unii prin spânzurare, iar alții de plutonul de execuție.

Spre finalul anilor 1860 a apărut în cercurile înalte din oraș ideea ridicării unui monument care să le cinstească memoria acestora. În 1867, primarul Atzel Peter a alcătuit un comitet care să se ocupe de strângerea de fonduri pentru ridicarea statuii. Abia în 1877, sub conducerea primarului Szalacz Gyula, a fost lansat un concurs de proiecte. Câștigător a fost proiectul depus de Huszar Adolf, însă acesta nu a mai apucat să îl realizeze. După moartea acestuia, proiectul a fost preluat de sculptorul Zala Győrgy. Sub numele „Deșteptarea Libertății”, monumentul realizat de sculptor a fost turnat în bronz în ateliere din Budapesta, fiind apoi amplasat în Piața Avram Iancu de astăzi pe un soclu din granit gri, adus din Suedia, proiectat de arhitectul Schikedanz Albert.

Monumentul îi reprezintă, pe plafonul inferior, în medalioane-portret, pe cei 13 generali executați în 1849 la Arad. Partea de sus este ornată cu o figură centrală reprezentând Patria – o figură feminină, înconjurată de alegorii precum „Gata de luptă”, „Gata de jertfă” sau „Luptătorul muribund”.

Statuia a rămas în piața din spatele teatrului până după Unirea din 1918. În octombrie 1919, prefectul Romul Veliciu a propus primăriei demontarea statuii, pe motiv că nu mai putea fi apărată împotriva actelor de vandalism. Aceeași propunere a fost făcută și pentru grupul statuar dedicat lui Lajos Kossuth și amplasat pe bulevard, în fața Primăriei. După o vizită la Arad, prim-ministrul I.C.Brătianu a propus într-o ședință de guvern dezmembrarea monumentelor, idee aprobată de Regele Ferdinand. De demontarea statuilor și depozitarea lor s-a ocupat o turnătorie din Oradea, deținută de un italian. Statuia dedicată celor 13 generali a fost depozitată și păstrată, însă cea a lui Kossuth a fost topită ulterior.

Abia în 1999, elementele statuii dedicate generalilor au ajuns în curtea Bisericii Catolice „Sfântul Anton de Padova”. În 2002, Consiliul Local Municipal Arad a aprobat amplasarea monumentului în Piața Pompierilor, care urma să devină, din 2004, Parcul Reconcilierii Româno-Maghiare. Astăzi, la 135 de ani de la prima amplasare a statuii, monumentul a rămas un loc de pelerinaj atât pentru etnicii maghiari din România, cât și pentru maghiarii din Ungaria, atrăgând anual mii de turiști în municipiul Arad, în special în jurul datei de 6 octombrie.