Constructorii primei linii de tramvai din oraș au fost cei de la Societatea Anonimă Fabrica de Cărămizi și Cale Ferată Rutieră, contractul cu aceștia fiind semnat de primăria Aradului pe 6 iulie 1869. Primul tramvai tras de cal și-a urnit roțile pe străzile Aradului pe 24 octombrie 1869. Era a doua de pe actualul teritoriu al României, după ce Timișoara își inaugurase rețeaua cu aproape patru luni înainte.
Primele vagoane care au circulat prin Arad au fost fabricate la Viena. Inițial au fost cinci vagoane, numărul crescând repede la peste 20. Iluminate cu lămpi cu petrol, vagoanele – închise sau deschise, în funcție de condițiile meteo – aveau o capacitate de 21 de călători, din care 12 pe scaune. Pe lângă vagoanele de călători, pe liniile de tramvai circulau și vagoane de marfă. De altfel, noile linii de „cale ferată rutieră” făceau legătura între centrul orașului și gara Aradului.
Pe măsură ce orașul s-a dezvoltat, însă, tramvaiul tras de cai a devenit tot mai ineficient. În decurs de aproximativ un deceniu, populația orașului se dublează, astfel că tramvaiele ajung să fie subdimensionate și, în multe cazuri, autobuzele câștigau teren. Faptul că în 1885 a fost inaugurată prima uzină electrică a orașului i-a împins pe cei de la Primărie să îi îndemne pe operatorii tramvaiului tras de cai să se gândească serios la electrificarea sistemului de transport. Între timp, rețeaua de linii se dezvoltă. Frații Neumann cer municipalității – și primesc aprobarea – să construiască o linie pentru tramvai electric între centru, gară și fabricile fraților din cartierul Gai.
Abur și benzină
Liniile publice, însă, au rămas în continuare deservite de tramvaie trase de cai și, abia după 1900, municipalitatea decide să rezilieze contractul cu operatorul tramvaiului tras de cai, înlocuind garniturile cu unele tractate de locomotive cu abur sau benzină. Treptat, parcul de locomotive a crescut. În 1916 sunt cumpărate cinci locomotive cu abur de la Debrecen, care transportau călătorii și mărfurile între gară și centru (o cursă dura aproximativ 20 de minute) și între gară și fabrica Neumann (aproximativ 45 de minute). Ulterior au fost cumpărate, din Germania, locomotive pe benzină, special concepute pentru transportul urban.
„Pe butuci”
Starea liniei de rulare s-a deteriorat serios, însă, ajungând ca în 1926, Ministerul Comunicațiilor să transmită municipalității arădene un ultimatum. Exista riscul ca, dacă liniile nu se modernizează sau măcar repară, circulația pe acestea să fie interzisă de minister. Municipalitatea a solicitat atunci evaluări și oferte, însă bugetul nu a permis lucrările, astfel că în 1928, noul primar, dr. Cornel Luțai, decide renunțarea totală la tramvaie și trecerea la transportul călătorilor cu autobuze. Tramvaiele revin, însă, mai târziu, pe linii.
Tramvaie din Odessa
Abia în 1942 apare o primă oportunitate pentru electrificarea tramvaiului arădean. Instaurarea administrației militare românești la Odessa a adus după sine capturi de război reprezentând material rulant urban. Capturile au fost împărțite atunci de Ministerul de Interne între Constanța, Craiova și Arad. La noi au ajuns 8 vagoane motor Thomson, 6 vagoane remorcă, 16 kilometri de șină, 250 de stâlpi și 2 redresori. Noua linie, construită cu materialele aduse de la Odessa, urma să facă legătura între Gara Aradul Nou – Gara Centrală și Piața Gai. Numai că în 1944, materialele aduse de la Odessa au fost returnate sovieticilor. Printre bunurile returnate se aflau și vagoanele de tramvai care fuseseră, între timp, reparate la Fabrica de Vagoane din Arad.
Fabricate la Arad
Ulterior s-a luat decizia construirii unui tramvai în regim propriu, în fabrica de vagoane de la Arad. Acesta urma să fie electric, ceea ce ar fi dus la împlinirea unei dorințe vechi de jumătate de secol. La finalul lunii noiembrie 1946 a fost pus în circulație primul vagon electric din Arad. În decurs de 3 ani s-au finalizat, în total, 13 vagoane.
Câștigând treptat în popularitate, transportul de călători cu tramvaiul a fost nevoit să își mărească parcul de vehicule, astfel că în anii 1950-60 se construiesc la Arad 13 tramvaie de mari dimensiuni, cu lungime de 11 metri. Alte vagoane de mare capacitate fuseseră cumpărate, în anii 1960, de la București. În 1972-1974 ajung la Arad și vagoanele vândute de orașul Sibiu, care renunțase la liniile din oraș.
Zeci de mii de călători
Începând cu anul 1975, industria orașului începe să „explodeze”. Zilnic ajungeau în oraș, din localitățile ce înconjoară Aradul, aproximativ 20 de mii de călători, care își continuau drumul spre fabrici cu tramvaiele. Acesta a fost motivul pentru care autoritățile vremii au decis să cumpere tramvaie de capacitate mare din Praga. În perioada 1973-1981 au ajuns în România peste 300 de tramvaie Tatra produse de cehi, 100 dintre ele ajungând la Arad. Unele dintre ele încă circulă prin oraș și astăzi.
Un alt tip de tramvaie pe care Aradul le-a cumpărat a fost cel produs în județul vecin. Între 1982 și 1986, Aradul a cumpărat 44 de cupluri de vagoane Timiș 2. Tramvaiele se stricau destul de des, însă. În perioada 1993-1995 au fost modernizate, la Astra Vagoane, în jur de 30 de vagoane Tatra și aproape 40 de cupluri de vagoane Timiș.
Scoase din uz de Germania
Nevoia de tramvaie era mare, fiind necesare în jur de 130 de vagoane zilnic. „Salvarea” a venit din țările mai dezvoltate, unde orașele își permiteau să-și cumpere tramvaie noi. Așa au ajuns în Arad, începând cu anul 1995, tramvaie second-hand cumpărate din orașe germane precum Stuttgart, Ulm, Halberstadt, Zwickau, Ludwigshafen, Bochum, Würzburg, Mannheim, Mülheim, Essen. Importul tramvaielor second-hand a continuat până în jurului 2010.
Abia în 2014, după o licitație câștigată cu doi ani în urmă de Astra Vagoane Călători, pe liniile din Arad încep să circule primele tramvaie moderne produse la Arad: Imperio. În 2014 au fost livrate trei tramvaie, în 2015 alte trei, iar numărul lor a crescut treptat, ajungând la 12. Ulterior, Astra Vagoane Călători a început să livreze Companiei de Transport Public un nou tip de tramvai – Imperio Civitas. Conform site-ului companiei de transport, în momentul de față circulă pe străzi 18 astfel de unități.
Rețeaua de transport
În ceea ce privește linia de tramvai, cel mai vechi tronson în uz rămâne, probabil, cel dintre Gară și Piața Avram Iancu. În 1948, linia a fost extinsă din Piața Avram Iancu până la podul Traian, iar mai apoi până la Gara Aradul Nou. În 1954-1955 sunt dublate liniile de tramvai dintre Piața Avram Iancu și Calea Timișorii, iar în 1958-1959 sunt dublate cele de pe actualul tronson Gară-Făt Frumos. În anii 1970 se realizează linia dintre UTA și Căpitan Ignat (pe Cocorilor), respectiv cea dintre Podgoria și Vama Micălaca. În anii 1980 se extind liniile între Căpitan Ignat și Boul Roșu, Vama Micălaca-Combinatul Chimic Vladimirescu, Podgoria-Sere-CET (Grădiște), respectiv Micălaca-Zona II-III. Ultima extindere de linie a fost făcută în 2004, de la Indagrara în Zona Industrială Vest, linie nefolosită astăzi. În total, Aradul are o rețea de linii de tramvai de aproximativ 100 de kilometri, însă nu toate liniile mai sunt utilizate astăzi. Totuși, oficial, Aradul are a doua cea mai lungă rețea de linii de tramvai, după București (141 km).
Trimite articolul
X
Skyman says: O galerie foto era interesantá ptr. nostalgici. Ságeata verde nici nu intrá in calcule ??
Adi 
biciclistul says: Suntem norocosi ca ne-am nascut intr-un oras vechi,cu traditie industriala,tolerant,civilizat,multietnic….Aici au trait Johann Weitzer,Francisc Neuman,Salacz Gyula,a concertat List,s-a construit in sistem Vauban.Putem fiecare dintre noi sa contribuim putin la dezvoltarea acestuia.
Aici este Arad si atat.
Nealcosu 
