La aproximativ 3 luni de la Revoluția din 1989, după cea de a doua mineriadă, în cadrul unui protest de la Timișoara, George Șerban a propus redactarea unei Proclamații. Textul propus de George Șerban a ajuns un document emblematic al luptei anti-comunism, însă a creat mari valuri în mod special datorită punctului 8. În urmă cu 30 de ani, pe 11 martie, în Piaţa Operei din Timişoara a avut loc Marea Adunare Populară la care au participat peste 15.000 de timişoreni, ocazie cu care s-a dat citire și Proclamației de la Timișoara.

Ce era Proclamația?

Proclamaţia de la Timişoara era un document programatic care anunţa că idealurile Revoluţiei din decembrie 1989 au fost trădate şi că revoluţia trebuia să continue pe cale paşnică. Prin punctul 8 al proclamaţiei se interzicea, prin lege electorală, dreptul de a candida la funcţii în stat tuturor foştilor activişti şi securişti, timp de trei legislaturi. În special „preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism”. Dar Proclamaţia mai preciza că simpla calitate de membru de partid nu era nicidecum considerată o vină.

Textul punctului 8

Punctul 8 a precizat: „…propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală se se să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…)”.

Totuși chiar și cu această presiune publică, alegerile din 1990 s-au desfășurat fără aplicarea regulilor lustrației.

Lustrația, respinsă definitiv

Punctul 8 al Proclamaţiei, atât de mediatizat ulterior, a fost transpus într-un proiect de lege (Legea lustraţiei), iniţiat la 13 iunie 2005, când a fost depus la Senat. A trecut de Parlament la 19 mai 2010, însă a fost contestat la Curtea Constituţională, care a admis sesizarea la 7 iunie 2010. În 2012, CCR a decis că Legea lustraţiei este neconstituţională. În 2013, legea a fost respinsă definitiv în Parlament.

Proclamația, în „Adevărul”

În numărul din 15 martie 1990 al cotidianului „Adevărul” din Arad, „Proclamația” a fost articolul principal de pe prima pagină a ziarului. Prezentarea din „Adevărul” a fost făcută „fără interpretări și răstălmăciri”, fiind un dialog cu Dorel Mihiț, redactor șef adjunct al ziarului „Timișoara”, membru în Consiliul de Conducere al Societății Timișoara.