Cluj Napoca. Vreţi filme care să vă provoace? Atunci mergeţi la Cluj Napoca, între 25 mai- 3 iunie, pentru că acolo şi atrunci e TIFF 2018. Iar secțiunea tematică a celei de-a 17-a ediții a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF 2018) se numește „A fi sau a nu fi politic corect?”, secţiune care include zece producții recente care concurează pentru Premiul FIPRESCI al TIFF.

„Unii le vor găsi controversate și ofensatoare”, spune directorul artistic al TIFF, Mihai Chirilov, „în vreme ce alții vor respira ușurați că astfel de filme curajoase încă se mai fac într-o perioadă marcată de extremele la care ajuns corectitudinea politică”. Aceasta a fost ideea din spatele secțiunii tematice din acest an de la TIFF, „cu atât mai necesară în contextul actual în care libertatea de expresie tinde să fie amenințată de considerente politic-cosmetizante care nu au nici o legătură cu valoarea artistică.”

Despre ce filme va fi vorba?

Iată ce ne spune Mihai Chirilov, directorul artistic al festivalului: „Unul dintre cele mai acide titluri incluse în această secțiune, Human, Space, Time And Human este pe cât de senzațional, pe-atât de direct și de sadic. Lansat la Berlinală, cel mai nou film al multipremiatului regizor sud-corean Kim Ki-Duk, al cărui nume a fost recent implicat într-un scandal sexual care a împărțit industria cinematografică în două tabere, este o metaforă politică actuală și o alegorie biblică aproape lipsită de speranță despre istoria omenirii. Peisajele idilice ale Bodrumului și scenele explicite de brutalitate și umilințe sexuale se întrepătrund într-o manieră șocantă în producția daneză Holiday, recent lansată la Sundance și catalogată de publicația The Hollywood Reporter drept <un debut excepțional>. Garantat subiect de dezbateri după proiecție, acest studiu ambiguu despre compromis și violență asupra femeii e poate cu atât mai deconcertant pentru unii cu cât el este opera unei regizoare, suedeza Isabella Eklof. Într-o cu totul altă lumină, A Horrible Woman (r. Christian Tafdrup) riscă totul încă din titlu, imaginând o protagonistă maestră în arta manipulării suave și situații-limită care pot transforma poveștile de dragoste în adevărate coșmaruri. Regizat de duo-ul mexican Julio Bekhór și Fernando Sma, Tripping Thru Keta este un <trip> comic delicios de obraznic și trebuie luat ca atare, altminteri, vorba lui Mel Brooks, <comedia o să moară din cauza corectitudinii politice>. O stilistă hiperactivă pe nume Keta se implică într-o afacere cu trafic de droguri, ajungând să interacționeze cu o galerie caleidoscopică de eroi ieșiți din comun și să răstoarne ordinea relațiilor dintre ei. Hiperactivă este și Kika, protagonista din Neurotic Quest For Serenity (r. Paulinho Caruso, Teodoro Poppovic) – comedie braziliană la fel de delirantă despre situațiile stânjenitoare în care sunt puse femeile în drumul spre succes. Tot din Brazilia ajunge la TIFF și Liquid Truth al regizoarei Carolina Jabor, o analiză captivantă asupra prezumției de nevinovăție în epoca acuzațiilor care te pot condamna instant, fără proces. Urmărind povestea unui instructor de înot suspectat de abuzul asupra unui minor, filmul îți oferă șansa de a te așeza în scaunul judecătorului. Situații dramatice, tulburări psihice și secrete îngropate ies la iveală în războiul declarat dintre două familii vecine din cauza unui copac. După Either Way și Paris of the North, regizorul islandez Hafsteinn Gunnar Sigurdsson revine la TIFF cu Under the Tree, o comedie neagră feroce lansată la Veneția, despre lupta pentru teritoriu dintr-o suburbie burgheză islandeză.

<Nu vreau să trăiesc într-o societate transparentă. Urăsc corectitudinea politică>, a declarat regizoarea austriacă Ruth Mader. Mergeți la filmul ei și o să înțelegeți la ce se referă. Ilustrând un viitor al capitalismului perfect implementat într-o societate obsedată de auto-optimizare, Life Guidance (Veneția 2017) este o distopie suspect de similară vremurilor noastre.

Imaginația debutantului spaniol Eduardo Casanova nu cunoaște limite în Pieles (Berlinala, 2017). Într-un cocktail viu colorat de situații bizare, o serie de personaje excentrice și cu malformații rare împărtășesc o dorință care ne leagă pe toți, aceea de a găsi pe cineva care să ne accepte exact așa cum suntem. Într-o cu totul altă extremă, șarmul unei femei ciudate, obiect al dorinței pentru trei bărbați, ajunge să schimbe destinul unui personaj singuratic în Figaros Wolfe (r. Dominik Galizia), filmat în alb-negru, exclusiv pe acoperișul unei clădiri berlineze”.

Organizatorii de la TIFF ne mai spun că „la fel de controversate ca filmele din programul <A fi sau a nu fi politic corect?> sunt și titlurile din tradiționala secțiune de la TIFF Fără Limită.

Iată ce spuen Chirilov despre această secţiune: “Alături de povestea-șoc deja anunțată din Caniba al cărei titlu spune totul (r. Lucien Castaing-Taylor și Verena Paravel) se află debutul de-o poezie viscerală al regizoarei și scriitoarei Marysia Nikitiuk, When the Trees Fall, o poveste dramatică despre condiția femeii, inspirată de sărăcia brutală și de violența din mediul rural din Ucraina. În producția braziliană Tinta bruta (r. Filipe Matzembacher, Marcio Reolon), premiat cu Teddy Award la Berlinală, povara de a fi diferit trezește dorința unui tânăr reprimat social de a evada din viața reală, inventându-și un alter-ego într-o cameră de chat. Lansat tot în secțiunea Panorama a Berlinalei din acest an și filmat dintr-o bucată, fără nici o tăietură de montaj, Invasion este o alegorie întunecată plasată într-un spațiu labirintic pe care o eclipsă continuă îl transformă într-un paradis misterios al crimelor. Regizorul iranian Shahram Mokri și actorul Abed Abest revin la TIFF după ce ambii au fost în competiție cu Fish and Cat și Simulation. În cheie întunecată e și thriller-ul extrem de stilat Piercing (r. Nicolas Pesce), o adaptare uluitoare a romanului lui Ryu Murukami, în care un tată încearcă să-și potolească pornirile infanticide asasinând o prostituată (Mia Wasikowska) care îi dejoacă planurile. Cele două comedii negre care închid secțiunea Fără Limită sunt All You Can Eat Buddha (r. Ian Lagarde) și Heavy Trip (r. Jukka Vidgren, Juuso Laatio). În cea dintâi, un turist canadian misterios șochează o întreagă stațiune all-inclusive cu miracolele pe care le înfăptuiește, iar cea de-a doua surprinde aventurile neortodoxe ale unei trupe de metaliști dintr-un cătun finlandez hotărâte să cânte cu orice preț pe scena unui festival de gen din Norvegia.

Acestea sunt filmele controversate de la TIFF 2018, filme pentru care merită să mergi până la Cluj.