Starea lui Corneliu Vadim Tudor s-a agravat după ce a fost internat, luni dimineaţă, la Centrul Clinic de Urgență de Boli Cardiovasculare al Armatei, a suferit un infarct şi a fost supus unei intervenţii chirurgicale. La câteva ore după intervenţia chirurgicală, Corneliu Vadim Tudor a decedat, potrivit unor surse medicale.

Fostul senator Marius Marinescu a confirmat decesul lui Corneliu Vadim Tudor.

Fondatorul PRM postase pe pagina sa de Facebook, în urmă cu câteva ore, un text despre un concert la care a asistat în weekend.

Fostul europarlamentar Corneliu Vadim Tudor a mai fost internat, în martie 2013, la secția de cardiologie a Spitalului Militar din Capitală.

Corneliu Vadim Tudor a fost scriitor, politician şi jurnalist, a fondat Partidul România Mare, a înfiinţat revista România Mare, a scris 32 de cărţi, din care volume de poezie și publicistică şi a candidat de cinci ori la preşedinţia României.

Corneliu Vadim Tudor, care s-a născut în 28 noiembrie 1949 şi s-a stins din viaţă luni, a absolvit în 1971 Universitatea Bucureşti, Facultatea de Filosofie. În perioada 1978–1979 a urmat la Universitatea din Viena un curs de istorie, ca bursier “Herder”, devenind doctor în istorie.
Înainte de 1989 a fost un apropiat al lui Eugen Barbu şi a lucrat la revista acestuia “Săptămâna”, fiind membru al PCR, din septembrie 1980 până la 5 iunie 1989, când, din cauza unor motive “politice, culturale şi personale”, şi-a depus carnetul PCR şi legitimaţia de ziarist pe adresa lui Nicolae Ceauşescu.

La 2 martie 1990, înfiinţează revista “România Mare”, unde ocupă postul de redactor şef. De asemenea, a înfiinţat revista Tricolorul, pe care a folosit-o de-a lungul timpului pentru a ataca politicieni, ziarişti şi alte persoane publice.

Alături de acelaşi Eugen Barbu a înființat partidul cu doctrină naționalistă România Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în mai multe legislaturi, din 1992 până în 2008. Este ales preşedinte al partidului (din 20 iunie 1991, reales în martie 1993 şi în noiembrie 1997).
Este senator de Bucureşti, ales la 27 septembrie 1992 şi la 3 noiembrie 1996. A fost secretar al Biroului Permanent al Senatului României (octombrie 1992 – noiembrie 1996).

La alegerile din 3 noiembrie 1996 a candidat la preşedinţie, obţinând 4,72% din sufragii. Candidat de cinci ori la preşedinţie, cel mai bun rezultat îl obţine în 2000. Câştigă în primul tur 3.178.293 de voturi. Intră în al doilea tur de scrutin, avându-l drept contracandidat pe Ion Iliescu.

La alegerile parlamentare din 2000, C. V. Tudor a fost ales senator pe listele PRM Bucureşti pentru Senat, iar în vara anului 2009, acesta obţine mandat în Parlamentul European.

În vara anului 2009, acesta obţine mandat în Parlamentul European.
La 15 iunie 2013, reprezentanții din 24 de organizații județene ale PRM au decis revocarea lui Vadim Tudor de la conducerea partidului, iar Tribunalul Bucureşti a decis, apoi, să fie repus în funcţia de preşedinte.

În 2014 a candidat din nou la preşedinţie, situânduăse pe ultimele locuri.
Corneliu Vadim Tudor a fost discipolul scriitorului Eugen Barbu şi era cunoscut prin prin izbucnirile sale temperamentale, cu caracter naţionalist, combinate cu retorica politcă dură, atât în publicaţiile sale, cât şi în apariţiile pe scena publică.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării l-a amendat pe Vadim Tudor cu 3000 de lei pentru că a numit-o „prostituată” în repetate rânduri pe fosta candidată la parlamentare Anca Cârcu. Pe 30 aprilie 2014, Tribunalul București a decis ca acesta să-i plătească daune de 1.000 de lei și să publice sentința în două publicații: Tricolorul și România Mare.

A publicat 32 de cărți, din care volume de poezie și publicistică, unele editate și în franceză, engleză și arabă, și a scris piese de teatru.
De-a lungul timpului, a fost acuzat de promovarea unui discurs antisemit, cu accente rasiste, s-a opus Legii lustraţiei, înfiinţării CNSAS şi Legii Ticu, precum şi condamnării comunismului în Parlamentul României, fiind singurul care a făcut opoziţie cu ocazia prezentării raportului comisiei prezidenţiale, în decembrie 2006.

Sursa: Mediafax