Adăpostul celor făr de casă

Linişte. Căldură. Chipuri obosite. Fiecare, cu povestea lui. Divorţuri, înţelegeri neonorate cu cămătarii, conflicte în familie – acestea sunt principalele motive din cauza cărora şi-au pierdut locuinţa. S-au trezit în stradă, lipsiţi de posibilitatea financiară de a-şi permite o chirie. Pentru ei, adăpostul de noapte e o salvare. Nici nu vor să-şi imagineze ce viaţă ar fi avut dacă nu exista adăpostul. Aici e casa lor. Chiar dacă asta înseamnă doar un loc într-un pat supraetajat, într-o cameră cu alţi 10-15 oameni.

„Nu mă las!”

„Seara, când mă culc aici, îmi văd apartamentul. Toate lucrurile – care, unde a fost – le văd. L-am pierdut în urmă cu doi ani. M-am încurcat cu o cămătăriţă din Cicir, am luat un împrumut, am girat cu apartamentul bazându-mă pe unele lucruri care nu s-au mai întâmplat şi, în final, n-am mai putut să dau banii înapoi. Nu spun că acum nu mi-e greu, dar… asta e! Am unde să-mi pun capul jos, am un aşternut curat, am căldură pe timp de iarnă… Nu ştiu ce m-aş face dacă n-ar fi locul acesta. Pentru mine e o salvare. Acesta e adevărul…” – spune, cu voce blândă, Olga Oros.

Ea „locuieşte” la Adăpostul de noapte împreună cu fiul ei, pensionat de boală, şi cu nepoata. Cu siguranţă nu a dorit să-şi petreacă în acest fel bătrâneţea, dar… „Nu mă las! Chiar dacă am probleme, nu mă las!” – spune bunicuţa.

Dreghina Ciuraru, în vârstă de 56 de ani, stă de aproape un an de zile la Adăpostul de noapte şi zice că „aici e… mai bine. Şi-n ziua de azi puteam să dorm pe stradă din cauza nepoţilor care m-au lăsat pe drumuri. Nici nu-i mai consider nepoţi! Dar le mulţumesc oamenilor care ne-au primit aici. Să le dea Dumnezeu sănătate şi bucurie! ” – spune femeia.

Un loc pentru fiecare

Programul celor care vin la Adăpostul de noapte începe la ora 20.00. Atunci se face „apelul de seară”. Apoi, cei care au nevoie, beneficiază de asistenţă medicală. Cine doreşte se poate uita la televizor sau poate citi presa, în club. Există şi posibilitatea de face un duş. La ora 22.30 se dă stingerea.

Adăpostul are camere separate pentru femei şi bărbaţi. În total, sunt 37 de paturi, dar atunci când sunt mai multe solicitări, capacitatea se poate mări graţie unor locuri pe targă. „Când afară a ger şi foarte frig, chiar dacă nu avem locuri nici în pat, nici pe targă, îi primim pe oameni înăuntru, să stea pe scaun, în club. Doar n-o să-i lăsăm afară să îngheţe! Nu s-au întâmplat astfel de cazuri” – precizează referentul Radin Duşan.

În ceea ce priveşte vârsta oamenilor care vin la Adăpostul de noapte, aceasta variază între 18 şi 80 de ani. În privinţa oamenilor… „majoritatea sunt la locul lor, au un serviciu. Nu sunt boschetari, aşa cum se spune. Avem şi intelectuali – economişti, ingineri… oameni cu facultate care, dintr-un motiv sau altul au ajuns în această situaţie” – explică Radin Duşan.

Fiecare beneficiar al adăpostului plăteşte o taxă săptămânală de 3.50 lei, banii fiind folosiţi pentru a achita (o mică parte din) cheltuielile cu utilităţile.

Spaţiul de pe B-dul Decebal nr. 38, unde funcţionează Adăpostul de noapte, a fost revendicat şi retrocedat vechiului proprietar. Christian Cojocaru, şef Serviciu protecţia persoanelor adulte (care are în subordine acest obiectiv) explică: „Ştiam de existenţa acestei probleme. Fostul proprietar a venit la noi şi ne-a spus că a câştigat, dar încă nu am primit niciun act oficial în acest sens. Noi căutăm deja un alt spaţiu. Oricum, acesta era impropriu pentru activitatea desfăşurată aici. A fost o improvizaţie: decât să-ngheţe oamenii pe stradă, mai bine i-am adăpostit aici. A fost o soluţie de avarie şi aşa a rămas până acum. Sperăm ca aceasta să fie ultima iarnă pe care o petrecem aici, iar din primăvară să găsim un spaţiu civilizat, pe care să-l putem amenaja astfel încât să corespundă serviciilor pe care le oferim.”

D.D.